Cum s-a ajuns la "academia puscariasilor": treptele vinovatei pentru sistemul "carte contra libertate"

Cum s-a ajuns la

Asa au ajuns puscariasi celebri precum Voiculescu, Voicu si Becali, oameni cu grave probleme de educatie (nici acum nu se stie de ce ii spun slugile lui Voiculescu "Profesorul" - cu cine si-a dat doctoratul, ce realizari stiintifice a avut, cate serii de studenti a format?), sa prezinte lumii o sumedenie de carti. Dar ei sunt putini si nici nu ar avea nevoie de vreo confirmare scrisa din partea unui universitar ca ar putea scrie o carte, ci doar de un raport din partea conducerii inchisorii in care sa se arate ca a avut conditiile necesare elaborarii lucrarii si ca a lucrat intre-adevar la un astfel de proiect. Inteleg sa publici notele de puscarie ale unei vedete, cu care sa dai o lovitura de piata, dar nu sa publici lucrari de nisa ale unor indivizi care citesc cu greu si de care nu a auzit nimeni din universul lecturii. Cei ce nu au luat bani (se stiu ei) sunt pe treapta a saptea a vinovatiei, a beneficiarilor simbolici, si constituie mai multe categorii: a asa-zisilor binefacatori (a celor care s-au gandit ca fac o fapta buna daca ajuta la reducerea pedepsei unui detinut), a prietenilor (ce au girat pentru un om pe care il cunosc si pe care vor sa-l ajute) sau a executantilor (care au semnat pentru ca au primit un telefon de la o persoana cu un ascendent asupra lor).

acum 51 luni (12 Jan 2016)

E un sistem vechi ce a capatat amploare indeosebi dupa introducerea sistemului Bologna si odata cu facerea doctoratelor in cadrul unor proiecte europene, in care mort-copt doctorandul trebuie sa dea lucrarea in scurt termen (3 ani) pentru a nu ajunge in situatia de a pierde finantarea. Nu stiu altii cum sunt, dar mie si unei mari parti dintre colegii si prietenii mei nu ne-au fost suficienti cei sase ani legali pentru a ne definitiva doctoratele si am mai cerut si prelungirea legala de termen, de doi ani. E adevarat ca in urma cu zece ani nici nu erau posibilitatile de documentare de acum, ca te tinea in loc procurarea unui text a carui prezenta o considerai obligatorie in economia lucarii. Dar stiu un lucru: am muncit enorm la lucrarile noastre si le-am definitivat cu sentimentul ca mai aveam de adus completari.

Industrializarea doctoratelor ne-a topit intr-o mare categorie de "performeri", fapt ce ar fi fost benefic pentru toata lumea daca proiectele erau realizate in mod real. Faptul ca inalti demnitari au plagiat teze de doctorat (cazurile Victor Ponta, Petre Toba s.a.) sau au cautionat/protejat/garantat plagiatul (cazurile Adrian Nastase, Gabriel Oprea s.a.) nu a fost sanctionat aspru de societate asa cum trebuie sanctionat orice furt, ci a fost privit ca un delict minor. Nu am pretentia ca voi clarifica eu definitiv situatia, ci voi incerca sa ordonez cateva date si judecati emise in aceste zile. Cand au votat in 2013 legea care permite ca unui detinut sa i se micsoreze pedeapsa prin metoda cartilor scrise, parlamentarii nu au cerut vreun aviz de la universitari. Parlamentarii au facut aceasta lege gandidu-se, probabil, ca multi dintre ei au nevoie de o portita de scapare, pentru ca se anuntau deja vremuri grele, dupa cum a si dat semnalul premierul Plagiatorius: "scapa cine poate!" Aceasta nu a venit cu o metodologie a aplicarii legii, cea din 2011 fiind ambigua daca nu chiar plina de prostii. Se vede ca cei ce au elaborat metodologia nu au avut nic... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro