Cum pacaleau ziaristii din comunism cenzura. Subtilitati comune folosite pentru transmiterea adevarului

Cum pacaleau ziaristii din comunism cenzura. Subtilitati comune folosite pentru transmiterea adevarului

Fiecare institutie de presa de la nivel local, care la vremea aceea functiona ca organ de informare al Partidului Comunist Roman, avea in structura sa un numar de cenzori, care nu erau ziaristi de profesie, ci oameni care urmareau ca in paginile ziarelor si revistelor sa nu apara anumite cuvinte care ar fi adus atingere ideologiei partidului, liderilor marcanti ai partidului sau oranduirii de stat, precum si sigurantei nationale si secretului de stat. Sarcina de la redactorul sef am primit-o eu si timp de doua saptamani am mers din santier in santier, erau foarte multe, unde am notat tot si cu putine zile inainte de sfarsitul anului respectiv am publicat un grafic cu stadiul de executie al fiecarui bloc in parte, insotit de un comentariu.

acum 14 luni (19 Feb 2018)

Pana in anul 1974, cand a fost adoptata Legea 3 privind libertatea presei, cenzura impusa de nomenclatura de stat comunista a functionat din plin. Desi la articolul 3 din lege se prevedea ca "libertatea presei constituie un drept fundamental consfintit prin Constitutie" si ca "tuturor cetatenilor le este garantat dreptul si le sunt asigurate conditiile de a-si exprima prin presa opiniile in problemele de interes general si cu caracter public", in realitate lucrurile nu stateau deloc asa.

Fiecare institutie de presa de la nivel local, care la vremea aceea functiona ca organ de informare al Partidului Comunist Roman, avea in structura sa un numar de cenzori, care nu erau ziaristi de profesie, ci oameni care urmareau ca in paginile ziarelor si revistelor sa nu apara anumite cuvinte care ar fi adus atingere ideologiei partidului, liderilor marcanti ai partidului sau oranduirii de stat, precum si sigurantei nationale si secretului de stat. Cenzorul venea seara si citea paginile inainte ca redactorul "cap limpede" sa dea "Bun de tipar".

Cu toata cenzura, acestia reuseau de multe ori sa-si puna capul la contributie si sa spuna unele lucruri in paginile ziarelor, pentru publicul care poate descifra mesaje si printre randuri. Evident ca nu se publica asa ceva si atunci am mers pe ideea ca vanzatorul magazinului este neglijent, pentru ca am vazut rafturile pline de praf.

"Un text cu trimitere din pagina 1 a ajuns sa fie tiparit pe pagina 3, dupa ce a trecut si de corectura, si de cap limpede, si de cenzura, cu un subtitlu gros care incepea asa: , in loc de mult stimate. Eroarea a fost vazuta spre dimineata, de un tipograf, in timp ce se tiparea ziarul, dar vreo 2.000 de exemplare erau deja pe piata, la oameni. Ceea ce noi aveam deja in subconstient se intamplase fara voia noastra", spune Ovidiu Butuc (foto), care recunoaste ca timp de mai multe saptamani toti ziaristii din redactie au tras, din ace... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro