Cum luptau getii si scitii: Inmuiau sagetile in venin de vipera si in sange de om, amestecul blestemat nu are leac

Cum luptau getii si scitii: Inmuiau sagetile in venin de vipera si in sange de om, amestecul blestemat nu are leac

"Seria cetatilor si a turnurilor de aparare ale Sarmizegetusei incepe cu principala cale de acces catre capitala regatului dac, care pornea din Valea Muresului, urmand catre amonte Apa Gradistei, aparata in punctul de gatuire al vaii de cetatile de la Costesti-Cetatuie si Costesti-Blidaru, ca si de sistemul de turmuri si fortificatii de mici dimensiuni ca Faeragul sau Cetatuia Inalta. Daca inamicul urma drumul care traversa pasul Urdele, inaintarea era barata de fortificatia de la Polovragi, iar o eventuala coborare a muntilor spre Transilvania era aparata de cetatea de la Capalna", informeaza autorii studiului "Cetatile Dacice din Muntii Orastiei", publicat de Institutul National al Patrimoniului. Toate aceste fortificatii (Costesti-Cetatuie, Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Banita, Capalna, Varful lui Hulpe si Cugir, ultimele doua putin sau deloc cercetate arheologic, amplasate pe o suprafata de aproximativ 150 de kilometri patrati, fac parte din sistemul defensiv conceput de daci pentru apararea centrului de putere (Sarmizegetusa Regia, dupa Ptolemeu) al teritoriului regatului dac", informau autorii studiului "Cetatile Dacice din Muntii Orastiei", publicat de Institutul National al Patrimoniului.

acum 42 luni (26 Feb 2016)

Numeroase marturii din Antichitate ii prezentau pe geti drept razboinici de temut, iscusiti in manuirea arcurilor si capabili de a se opune invaziilor unor armate numeroase. Cei mai multi oameni de pe aici nu se sinchisesc de tine, prea frumoasa Roma, si nu se tem de armele soldatului ausonic. Le dau inima arcurile si tolbele lor pline cu sageti si caii lor in stare sa suporte curse oricit de lungi, deprinderea de a indura indelung setea si foamea si faptul ca dusmanul care i-ar urmari nu va gasi apa", scria poetul roman Ovidius Naso, in urma cu doua milenii, in volumul Scrisori din Pont.

Potrivit enciclopedia-dacica.ro, arcurile getilor erau realizate din coarne de animale, impreunate la mijloc printr-o bucata dreapta, altele din lemn de corn, zada (tisa), alun, carpen, frasin, ulm. Coardele erau facute din in, canepa, intestine de animale, vine de cal sau vita. Un arc mediu putea arunca sageti pana la 200 de metri, dar efectul lor maxim era in jurul distantei de 100 m. Era folosit ca arma ofensiva atat in atacuri statice de catre pedestrime cat si in atacuri rapide de catre cavalerie.

Amestecul fatal care producea moartea instantanee Istoricii din Antichitate au oferit relatari impresionante despre iscusinta cu care scitii, triburi care populau in urma cu 2.500 de ani teritorii ale Daciei, manuiau arcurile.

"Scitii isi inmoaie sagetile in venin de vipera si in sange de om;

Triburile lor au venit dinspre rasarit, atrasi de bogatia tinuturilor, si au patruns in Dobrogea, Moldova si Transilvania. "Este cu neputinta sa le scape cineva cand vine cu oaste impotriva lor, si nimanui nu-i sta in putere sa dea de ei, daca ei insisi nu vor sa se arate. Cum sa nu fie ei de nebiruit si cu neputinta sa te apropii de ei?", scria Herodot, citat in volumul Izvoare privind Istoria Romaniei (Editura Academiei RPR - 1964).

Lupte de gherila Forta razboinicilor din Dacia si modul in care luptau era remarcata de istoricul latin F... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro