Asadar, nicio legatura (dar absolut niciuna) cu maghiarii (indiferent din ce teritoriu), insa prin acest mail doresc sa spun "multumesc" unei fete din Oradea care este de etnie maghiara.

Despre ce este vorba, pe scurt:

In toamna trecuta ma intorceam din Budapesta cu trenul ce pleaca din Keleti pe la 16 ora locala si ajunge la Oradea pe la 11 seara. Fusesem trimis de companie pentru a ma intalni cu un client austriac, asadar in interes de serviciu, cu avionul pana la Oradea si trenul pana la Budapesta, fiind astfel mai ieftin - din cate am inteles - desi era sa ma coste foarte scump, dupa cum se va vedea. Biletul de intoarcere fusese luat pe internet de la CFR/MAV de secretara noastra. Cumparasera corect, insa nu imi dadusera decat cartonul cu locul si atat, nu si cel cu dovada platii. In primul rand, marea surpriza a fost ca nu vorbeau nicio limba straina (indiferent care, engleza, franceza, italiana, in care ma puteam descurca), nu imi permit sa spun ca nu doreau, desi era un tren international, fie el si intre doua tari din est. Dar, pentru a scapa de aceasta tevatura, eram de acord sa platesc cei 50 de euro amenda, stabilita de domnii controlori de la MAV. Pe card aveam in jur de 250 de euro, insa dansii nu si nu: ei nu au POS. Va imaginati cum ma vedeam eu dand explicatii la o sectie de politie a statului vecin (nu imi veneau in cap decat imagini cu sotia si copilul si, nu stiu de ce, un manual de conversatie maghiar-roman pe care nu il aveam cu mine).

In timpul acestui spectacol - caci devenisem un personaj la care se uita, imi imaginez cu ce ganduri, un intreg vagon - am avut realmente un inger pazitor, dar nu unul invizibil, diafan si plutitor, ci unul in carne si oase, care statea pe bancheta din spatele meu: este vorba de o domnisoara, care este din Oradea si se intorcea acasa. Ea a tradus tot domnilor controlori, a fost amabila sa explice celor de la mine de la firma situatia si, in general, a fost de o amabilitate si de o... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro