Cercetarile arheologice de pe tot teritoriul Romaniei au scos la iveala peste 2000 de obiective, fie necropole, fie asezari, din perioada secolelor III-XIII care au fost incadrate de arheologi precum D. Acesta cultura Dridu, din punctul de vedere al specialistilor mai sus mentionati, apartine unei populatii straromanesti si mai apoi romanesti, reliefand modul in care a luat nastere poporul roman, cu aportul altor neamuri, precum slavi, germani sau sarmati. Vechii romani, prin prisma descoperirilor arheologice, dar si a cercetarilor interdisciplinare ale etnografilor si antropologilor, erau grupati in comunitati pastorale sau agrare, numite obsti satesti, care detineau pamanturi in comun (pasuni, paduri, ape) dar si ogoare si gradini individuale, erau condusi de cnezi sau jupani si se ghidau dupa un sistem unicat de legi. Aceste legi erau bazate pe cutume, obieciuri arhaice, mituri si erau pastrate de batranii satului care judecau toate delictele. De altfel, intreaga viata a acestor comunitati se ghida dupa aceste cutume si legi, numite "legea pamantului", "legea stramoseasca" si "legea firii". Dreptatea si binele cele mai importante pentru romani Istoria dreptului arata ca la vechii romani dreptatea si binele erau legate si erau de altfel principalele norme care trebuiau respectate in obstile satesti. Comunitatiile se ghidau dupa aceste principii, fiind incluse si norme crestine, dar si cutume mitologice. Practic legile vechi romanesti erau un amestec de percepte religioase, mitice, dar si sociale care asigurau functionarea comunitatii. Tot ce se hotara si se facea in comunitate trebuia sa fie drept, in conformitate cu legile firii, adica ale naturii, si sa nu fie nimeni nedreptatit. Conceptul roman " ars boni et equi" (binele si dreptatea) are in vedere binele social si apararea valorilor sociale principale ale echitatii. Institutia "oamenilor buni si batrani" a fost pastrata si cultivata la romani avand aceeasi conceptie cu privire la binele social. "Oamenii buni ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro