Cum i-au infiorat injuraturile romanilor pe straini de-a lungul istoriei: "Vorbele lor sunt de-o obscenitate extrema"
Si puteti cunoaste aceasta, ca iaste asa cum zic, ca ce neam injura ca noi, de lege, de cruce, de cuminecatura, de morti, de comandare, de lumanare, de suflet, de mormant, de coliva, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate tainele sfintei biserici si ne ocaram si ne batjocorim noi insine legea? "Si a mai adaugat trimisul ca a auzit din gura acestui voievod multe cuvinte de ocara cu care ocara pe domnitorii Ungariei si pe domnia voastra, intre altele fiind fara credinta si tradatori, adaugand ca a auzit si aceasta ca acest voievod Petru intrebandu-i pe ai sai cate mile sunt de la Buda pana la oasul Alba Regala, unde zace ingropat trupul preauminatului raposta domn al nostru regele, Ioan Zapolya, dupa ce i s-a spus a jurat ca de cum va ajunge la Alba regala, indata cautand mormantul si dezgropand cadavrul raposatului nostru rege, va pune sa fie spanzurat acel cadavru, ca fiind lesul unui tradator al sau invedereat", scria emisarul transilvan.
"Am facut in viata mea mai mult de 40.000 de leghe de posta. Calatorul cel mai indiferent, cel mai ingrijorat, cel mai morocanos nu se poate sa nu fie inviorat la vederea acestui surugiu plin de verva, de antren, de filosfie, de rapiditate, de veselie. Se gandeau deja sa mearga sa aduca alti cai in ajutor, de la cateva mile distanta, cand deodata toti surugii s-au strans la portiera arhiepiscopului, i-au marturisit stanjeneala lor, scrupulele pe care le aveau si nu s-au sfiit sa-i spuna ca daca le ingaduie sa foloseasca limbajul obisnuit ar iesi imediat din aceasta situatie. Imediat sub o avalansa de cuvinte si de onomatopee, pe care ne ferim sa le traducem aici, caii s-au mobilizat ca in fata unei ploi de tunete si, din noroiul in care erau impotmoliti, a iesit echipajul erhiepiscopal precum carul soarelui", scria autorul, citat in volumul "Calatori straini despre Tarile Romane, in secolul XIX", aparut la Editura Academiei Romane, in 2006.
Injuraturi de tot felul Despre romani s-a scris de-alungul timpului ca detin un repertoriul extins de injuraturi. Si puteti cunoaste aceasta, ca iaste asa cum zic, ca ce neam injura ca noi, de lege, de cruce, de cuminecatura, de morti, de comandare, de lumanare, de suflet, de mormant, de coliva, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate tainele sfintei biserici si ne ocaram si ne batjocorim noi insine legea?
Romanii cu frica de Dumnezeu Clericul sirian Paul de Alep ii considera pe romani drept un popor cu frica de Dumnezeu, care se temea de blesteme. Ei veneau la domnul nostru patriarh ca sa-si puna semnatura si pecetea pe scrisorile pe care le aveau de la domn cu privire la slujbele si la daniile lor. Cand aduceau vreun criminal la domnul nostru patriarh ca sa-l afuriseasca, oamenii din popor ieseau si o luau la fuga pentru ca sa nu fie de fata, caci ei cred ca afurisenia e un foc", afirma cronicarul sirian Paul de Alep, la mijlocul secolului al XVII-lea. Umanistul german J... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro