Cum au ajuns cei mai viteji voievozi ai romanilor sa plateasca tribut turcilor. Paradoxal, castigau batalii contra otomanilor, dar ajungeau tot vasalii lor

Cum au ajuns cei mai viteji voievozi ai romanilor sa plateasca tribut turcilor. Paradoxal, castigau batalii contra otomanilor, dar ajungeau tot vasalii lor

"Resursele si surplusul dintr-o zona era folosit de Otomani pentru a suporta activitatile militare din alte zone si pentru cea mai mare parte a timpului marimea imperiului era o sursa nu de vulnerabilitate, ci de putere", scria si Rhoads Murphey in lucrarea sa, "Ottoman warfare". Istoricii, dar si documentele vremii, arata ca, pe langa forta militara si economica otomana, care pregatea armata dupa armata, voievodul moldovean, de exemplu, dar sunt si alte cazuri in istoria medievala a romanilor, a fost lasat singur, cu o armata mica si la un moment vlaguita sa faca fata otomanilor. "Facem cunoscut Domniilor Voastre ca, pe la Boboteaza trecuta, mai sus-numitul turc a trimis in tara noastra si impotriva noastra o mare ostire, in numar de 120.000 de oameni, al carei capitan de frunte era Soliman pasa beglerbegul(...) Auzind si vazand noi acestea, am luat sabia in mana si, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinatatii, i-am biruit si i-am calcat in picioare, si pe toti i-am trecut sub ascutisul sabiei noastre;

acum 41 luni (28 Jun 2016)

Cu toate acestea, Principatele Romane au avut mult timp statutul de vasale ale Imperiului Otoman si tributare Portii. Inclusiv voievozii de legenda enumerati mai sus au ajuns intr-un fel sau altul sa se retraga in fata armatelor otomane si sa plateasca cu bani grei pacea. Istoricii, de-a lungul timpului, au identificat si o serie de motive pentru care marii voievozi au ajuns de la sabie la bani in relatia cu otomanii. Romanii castigau luptele, dar nu neaparat si razboaiele Armata otomana, mai ales intre secolele XIV-XVI, era formidabila. O forta uriasa, construita in urma unor reforme militare deosebite ale sultanilor Murad I si Murad al II-lea. Aceasta reforma initiata de Murad I si continuata de Murad al II-lea crease o armata de sclavi loiali sultanului si fanatici sustinatori ai Islamului. Purtau numele de ieniceri si erau soldatii de elita ai otomanilor, bine echipati, bine antrenati si indoctrinati.

"Pentru a slabi pozitia puternicei aristocratii rumeliote, Murad al II-lea a procedat la o metodica intarire a influentei paturii carturarilor (ulema) - dregatori (recrutata din rindurile vechii aristocratii turce), precum si la o crestere proportionala a rolului robilor (de origine crestina) in armata si in administratia de stat. In jurul anului 1430, Murad al II-lea a promulgat legea devsirme, care obliga populatiile crestine supuse sa dea copii si tineri apti pentru serviciul militar", scria istoricul turc Thasin Gemil in lucrarea sa "Romanii si otomanii". Totodata, kapikului erau alti sclavi razboinici, cantonati in unitati de elita, de cavalerie de aceasta data. La toti acestia se adaugau numeroase alte trupe precum spahii, cavaleria formata din oameni liberi si greu inarmata, dar si akingii, cavalerie usoara specializata in prada si cercetare. Armata otomana era bine organizata, se misca rapid si beneficia de resursele numeroase ale Imperiului. "Resursele si surplusul dintr-o zona era folosit de Otomani pentru a suporta activitatile militare din... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro