Cum a reusit un student sa demonstreze ca reciclarea nanotuburilor de carbon este posibila. Moleculele de doar cativa microni pot sustine greutati uriase

Gabriel Andrei (23 de ani), student in anul IV la Facultatea de Inginerie din Galati, specializarea Tehnologia Constructiilor de Masini, a fost dintotdeuna pasionat de lucrurile matematice, exacte, ce presupun rigurozitate in gandire si punere in practica. Proiectul sau a vizat efectul procesului de reciclare mecanica asupra proprietatilor reologice ale compozitului, fiind vorba, cu alte cuvinte, de posibilitatea reciclarii nanotuburilor de carbon, molecule cristaline pure, cu grosimea de doar cativa microni, dar a caror lungime este de un milion de ori mai mare ca diametrul acestora. Comparam apoi probele virgine, adica probele initiale de nanocompozit, cu cele reciclate pentru a stabili gradul de degradare al acestora din urma", descrie Gabriel procesul de cercetare prin care a descoperit ca, in urma refolosirii, nanotuburile de carbon se deterioreaza intr-un procent neglijabil, ceea ce inseamna ca pot fi refolosite fara probleme de mai multe ori.

acum 65 luni (6 Jan 2018)

Gabriel Andrei (23 de ani), student in anul IV la Facultatea de Inginerie din Galati, specializarea Tehnologia Constructiilor de Masini, a fost dintotdeuna pasionat de lucrurile matematice, exacte, ce presupun rigurozitate in gandire si punere in practica. La varsta la care alti copii nu se gandesc decat la joaca, Gabriel studia foarte mult si construia avioane si masini in miniatura din lemn si din lanturi luate de la bicicletele bunicului.

A urmat liceul la Macin, hotarand sa vina apoi la Galati, pentru a urma Facultatea de Inginerie, fiind in prezent cursant in cadrul Centrului de Excelenta Prelucrarea Polimerilor, coordonat de profesorul universitar Catalin Fetecau. Acolo, a avut loc si o competitie, de la care a venit acasa cu marele premiu pentru o cercetare ce ar putea revolutiona folosirea nanotuburilor de carbon.

Proiectul sau a vizat efectul procesului de reciclare mecanica asupra proprietatilor reologice ale compozitului, fiind vorba, cu alte cuvinte, de posibilitatea reciclarii nanotuburilor de carbon, molecule cristaline pure, cu grosimea de doar cativa microni, dar a caror lungime este de un milion de ori mai mare ca diametrul acestora.

Nanotuburile de carbon sunt de 100 de ori mai rezistente decat cel mai dur otel existent, avand doar o sesime din greutatea acestuia. Gabriel spune ca aceste molecule sunt atat de rezistente, incat un fir format din nanotuburi de carbon cu o grosime de cativa microni, care s-ar intinde pana la Luna, ar sustine greutatea unui lift.

Cercetare cu aplicatii multiple

Concluzia cercetarii pe care a realizat-o a fost ca refolosirea nanotuburilor de carbon, cel putin de cateva ori, se poate face fara riscuri, indiferent de domeniul vizat, pentru ca, in urma procesului amintit, proprietatile moleculei ar fi afectate doar intre 2 si 10%.

"Am pornit din anul II de facultate, cand, la sugesti... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro