Fenomenul rezistentei anticomuniste din Banat a inceput din toamna anului 1944, imediat dupa ce regiunea si tara au fost ocupate de trupele sovietice. In acea perioada razboiul sovieto-german mai continua inca, nu departe de frontierele noastre, astfel incat aceasta miscare a aparut in stransa legatura cu contextul extern. "Germania avea tot interesul sa intretina in spatele frontului sovietic o miscare de rezistenta, cu multiple implicatii in mersul operatiunilor. De aceea, imediat dupa 23 august 1944, cetatenii romani aflati in Germania, cu precadere legionari refugiati acolo dupa rebeliunea esuata din ianuarie 1941, au fost folositi in acord cu interesele germane din acel moment. Orientarea lor politica ii determina, de asemenea, sa actioneze impotriva dominatiei sovietice si a pericolului comunist, care inca de pe atunci ameninta sa cuprinda si Romania", a explicat istoricul Mircea Rusnac. In 9 decembrie 1945, aviatia germana a parasutat in Muntii Banatului un grup de partizani anticomunisti condus de profesorul Filon Verca.

Conform lui Mircea Rusnac, a fost vorba de a doua dintr-o serie de parasutari efectuate de germani in Romania de dupa 23 august 1944. In consecinta, au fost nevoiti sa parcurga o distanta de 130 kilometri prin munti si paduri, ducand cu ei un aparat de radioemisie-receptie, armament si munitia aferenta.

Parasutari de containere cu armament Fiecare grup de partizani anticomunisti avea un areal de activitate in jurul locurilor lor de obarsie, unde aveau rude si oameni de incredere, care ii aprovizionau cu hrana, imbracaminte, arme, munitii si le furnizau informatiile necesare in desfasurarea actiunilor lor. "Acestia constituiau asa-zisele grupuri de sprijin, care aveau de multe ori o importanta la fel de mare ca si cea a partizanilor insisi, fiind, in consecinta, tratati de noul regim aproape fara discernamant", afirma Rusnac. Filon Verca a solicitat germanilor, prin statia de radioemisie, inca doua parasutari, care a... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro