Cum "a murit" ciorba de varza cu tipari, mancarea ce a hranit secole de-a randul intreaga Transilvanie
Tiparul si preparate culinare realizate din acest peste au salvat de la foame zeci de generatii de satmareni, insa a fost si foarte apreciat de principii familiei Bathory mentionati in scrierile istoricilor inca din secolul al XIII-lea. Pentru a obtine preparatul e nevoie in principal de varza murata, iar pestele se pune in functie de preferinte "Tiparul a disparut din balti, singura sansa de a-l intalni este aceea de a-i accesa imaginea virtuala pe internet.
Dincolo de faptul ca romanului i-a placut sa joace si sa lucreze pamantul, a fost dintotdeauna si un mare gurmand. In trecut, bucatarul roman nu avea la indemana sursele de proteina, insa a stiut cum sa se foloseasca de mediul inconjurator pentru a-si procura hrana necesara. Nevoia i-a determinat pe oameni sa inventeze mereu retete noi, lucru care a dus la diversificarea bucatelor si implicit la combinarea unor ingredinte care si in ziua de azi ne lasa gura apa.
Unul dintre cele mai iubite preparate din zona Satmarului a fost zeama (ciorba) de varza murata cu tipari cunoscuta si sub denumirea de "Moarea de curechi cu piscari". Tiparul si preparate culinare realizate din acest peste au salvat de la foame zeci de generatii de satmareni, insa a fost si foarte apreciat de principii familiei Bathory mentionati in scrierile istoricilor inca din secolul al XIII-lea.
Intr-un retetar care apare la Budapesta in 1893, reteta de zeama de varza murata cu tipari este printre preferatele Principilor Bathory. Aliment de baza in retetele satmarenilor
Ulterior, tiparul devine unul dintre alimentele de baza ale romanilor, la scara larga, din zona Satmarului, existand si persoane care se ocupau cu prinderea acestor pesti pe care ulterior ii vindeau in targ. Tiparul este o specie dulcicola de apa statatoare sau lent curgatoare raspandita in toate baltile pana in zona colinara, mai rara in raurile de ses. Este intalnit in aproape toate baltile, lacurile si iazurile, in portiuni cu curgere lenta si in bratele laterale ale raurilor, pana aproape de munte.
Si nu doar zeama de tipar era foarte apreciata de satmareni. Din delicatese, mancarea saracului
"In Domanesti o persoana in varsta marturiseste ca varsele de tipari le furnizau zilnic hrana, astfel ca acesti pesti erau mancati mai des ca painea, a carui efort de pregatire si coacere cerea o zi de munca", mai povesteste ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro