Cum a devenit peste noapte actor activistul Lazar Vrabie: Era atotputernic, pretindea orice rol pe care si-l dorea!
Cel care l-a se numea Lazar Vrabie si, dupa ce a fost o perioada activist la Sectorul 1 si, ca atare, conferentiar de marxism la Universitate, nu mi-a intors spatele desi fusese prevenit ca sunt un paria, iar mai tarziu a devenit actor si director-adjunct, favoritul doamnei Bulandra, la Teatrul Municipal si a jucat cu succes in multe filme, pierind inainte de vreme de o boala necrutatoare". El a angajat in teatru cativa oameni din afara profesiei, care declarau ca au urmat Conservatorul in aceeasi clasa cu el", povestea Furdui, care a dezvaluit si alte amanunte din activitatea lui Vrabie: "Devenit la un moment dat atotputernic, atat in teatru cat si in cinematografie, pretinzand fara rusine orice rol pe care si-l dorea, mergand pana acolo incat, substinduindu-se regizorului respectiv, inlocuia peste noapte actorul ales de acesta, cu de la sine putere - cum a fost cazul lui Nicolae Praida in filmul al lui Blaier si Sinisa - steaua lui Vrabie a inceput totusi la un moment dat sa paleasca. Nu numai ca se trecuse pe el si pe nevasta-sa la treapta maxima de salarizare, ca pretindea la film maximum de contract, ca atunci cand era vorba de prime lunare sau trimestriale in teatru, acorda lui Fory Etterle sau Ciobotarasu cate sapte-opt de lei, iar pe el si Lucia-Mara se trecea cu doua-trei mii, dar, la un moment dat, a fost prins la propriu cu mana in buzunarul altuia.
Cateva luni mai tarziu, in cadrul sedintei Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 29 ianuarie 1969, s-a discutat destul de aprins despre scenariu, conform documentelor din Arhivele Nationale ale Romaniei.
De asemenea, Ceausescu s-a aratat de acord ca in scenariu sa ramana si momentul daramarii statuii lui Stalin, in ciuda obiectiei formulate de Paul Niculescu-Mizil: "Statuia doar a fost, de daramat am daramat-o, doar nu este nici un secret si nu suntem singurii care am daramat-o".
Povestea, care se desfasoara pe mai multe planuri temporale (1944, 1948, 1952, 1965) a fost plasata de Titus Popovici undeva in provincie, asa cum s-a intamplat si ulterior cu "Lumini si umbre", insa identitatea reala a personajelor era lesne de ghicit. Inginerul Petrescu este un alter-ego al lui Lucretiu Patrascanu, prim-secretarul Stoian este de fapt Gheorghe Gheorghiu-Dej, securistul Olariu era, de fapt, Alexandru Draghici, iar mai tanarul Duma il avea ca model chiar pe Nicolae Ceausescu. "Filmul nostru contine o polemica pasionanta intre doua stiluri de munca, reprezentand doua stiluri de viata. E o poveste implicand destinul unor oameni, despre lupta dintre doua mentalitati, dintre doua moduri de a face politica si a conduce o lupta care nu s-a terminat", anunta Manole Marcus in numarul din martie 1971 al revistei "Cinema".
"Puterea si adevarul" era gata spre finalul anului 1971 si astepta "OK"-ul de la secretarul-general al Partidului Comunist Roman, dupa ce trecuse prin furcile caudine ale cenzurii. Intr-o discutie cu Mihai Tatulici publicata in cartea "Nemuritorii - Interviuri filmate si nedifuzate", Titus Popovici marturisea: "Prima mea intalnire importanta cu Ceausescu s-a produs dupa terminarea filmului , pe care acum il privesc foarte critic, dar pe atunci, cum se spune, - dintr-un unghi restrans, desigur, pentru ca in centru avea lumea de partid, nu o drama nationala. F... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro