Partenerul de drumetie al lui Calistrat Hogas in excursiile pe care le facea in muntii Neamtului a fost Pisicuta, o iapa care a ajuns in curtea scriitorului dupa o intamplare interesanta. In povestirea "Floricica", Hogas aminteste ca l-a rugat pe un prieten, Tasache Cracauanu, "cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambas de pe vremuri", sa-i gaseasca un cal pentru a-l ajuta in drumetiile sale. "Numai ce-l vad pe Tasache al meu intrand in ograda si ducand de darlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunavointa ai fi putut-o lua drept cal", relateaza Hogas prima intalnire cu Pisicuta. " - Bine, mai Tasache, zisei eu iesindu-i inainte si de-abia stapanindu-mi rasul, da de unde dracu ai prins tu dihania asta si mi-o vari in ograda cu atata ifos? Ia, din iarmaroc, dupa ce am dat 50 de lei unui roman de la munte", ii raspunse cunoscatorul de cai. Neincrezator in alegerea lui Tasache Cracauanu, Calistrat Hogas aseamana iapa cu o mata, de unde si numele pe care a dat-o bidiviului in opera literara. E o iapa de rasa, din soiul lui popa Gheorghe de la Calugareni. Mersul "la gebea", atuul Pisicutei Geambasul de cai l-a incurajat pe scriitor ca iapa avea o calitate speciala pentru care a cumparat-o si ca, bine hranita, avea sa se inzdraveneasca. " - Merge la gebea, de poti sa dormi pe ea si sa duci pe palma paharul cu apa. - Bine, mai prapaditule, nu cumva crezi tu ca eu m-am hotarat sa-mi stramut domiciliul pe spatele unei mate sau sa duc de pe pamant apa sfantului Ilie din cer? "Parc-o vad s-acum: castanie peste tot, cu botul mic si cu narile largi, cu capul fin si taiat pe niste linii dulci si bine hotarate, cu ochii negri, mari si vioi, cu coama bogata, cu gatul gros si puternic, cu pieptul lat, cu trupul sprinten si subtire, cu soldurile largi, cu piciorul fin si nervos, cu copitele mici si usor inclinate, Pisicuta mea avea mai mult infatisarea unui lucru de arta decat a unui cal de ham. Si, de unde ai fi crezut ca greutatea unei pene ar fi fost de ajuns ca ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro