Cu o suta de ani in urma. Povestea ziarului "Adeverul" din 15 august 1916, care anunta intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial

Cu o suta de ani in urma. Povestea ziarului

Starea de spirit a romanilor este cel mai bine surprinsa de editorialul lui Constantin Mille, in "Adevarul" din 15 august 1916: "Dupa douazeci si cinci de luni de asteptare, de infrigurare, de indoiala, de renuntare, dupa douazeci si cinci de luni de o politica miselnica si echivoca, dupa ce am nemultumit pe toata lumea - si pe nemti si pe aliati, si pe vii si pe morti - dupa ce i-am mintit si inselat, cand disperasem de tot si de toate, dupa ce avem pe constiinta pe sarbi si tragem pacatele inactiunei noastre, avand deschis frontul bulgar, in sfarsit, acum respiram si putem spune, ca un fel usurare: uf! Entuziasm si inflacarare patriotica Dincolo de valoarea sa afectiva si de familie, documentul este semnificativ, exact ca o ilustrare a acelui sentiment de entuziasm si de inflacarare patriotica profunda ce cuprinsese societatea romaneasca - cel putin la nivelul elitelor sale educate, si de orientare liberala, si chiar cu aplecare spre stanga, cum era cazul familiei bunicului meu matern (o familie nu atat bogata - mosia era micuta - cat bogata intelectual, care de mai multe generatii, cum imi povestea adesea "tanti Florica", investise in scolirea copiilor, si nu numai la baieti, ci si la fete, ceea ce era mult mai rar...), si, in general, al cititorilor cotidianului "Adevarul", de atunci - in ajunul Primului Razboi Mondial. Adunati, probabil, in jurul unei mese, citind, cu nesat, la o lampa cu gaz, ziarul, proaspat primit - din povestirile transmise de stra-matusa mea Florica, gazeta venea prin abonament, cu posta (surprinzator de rapid: de la Bucuresti la satucul Cojanu, la 40 de kilometri de Buzau, cocotat pe un munte, langa manastirea Ratesti, ctitorita de stramosii bunicului meu, unde isi aveau sfoara de mosie, ziarul facea pe drum numai vreo cinci-sase ore, dovada ca si sosise, pana seara, la destinatar...), cu "cele din urma stiri" (printre care, "cea mare", de doi ani asteptata de liberali si de democrati, a "Ceasului hotarator al Consiliului de Coroana" ce urma sa hotarasca alaturarea la Antanta!)... Dupa mama, ea era descendenta unor boieri mai importanti, Antonescu (ctitorii, alaturi de Ghimpeteni, ai sus-amintitei manastiri Ratesti, de langa conacul de la Cojanu), si de unde se tragea si varul sau primar, marele arhitect Petre Antonescu (1873-1965), cu o opera prodigioasa in Bucuresti si nu numai, si era inrudita si cu alte familii ilustre precum cea a viitorului regent Constantin Sarateanu, cu familiile Greceanu, Niculescu-Buzesti, dar si cu Eliza Constantinescu-Bagdat (1870-1948), matusa a bunicului meu, o cunoscuta militanta pentru drepturile femeii, dar si o apropiata a Ligii Drepturilor Omului din Franta, doctor in litere la Sorbona, inainte de 1914, profesoara la Universitatea din Cluj si la Academia Comerciala din Bucuresti, ce, dupa spusele mamei, poseda, tot la Cojanu, o impresionanta biblioteca (de care, sub regimul comunist, s-a ales praful!), ajunsa, apoi, una dintre cele mai apreciate exegete, la nivel international, a lui Erasmus din Rotterdam etc.

acum 93 luni (15 Aug 2016)

Ziarul "Adevarul" din 15 august 1916 anunta intrarea Romaniei in conflictul mondial si prezenta detaliat evenimentele care au dus la hotararea istorica.

Descatusarea

Pe 14 august 1916, la ora 21.00, ministrul plenipotentiar roman la Viena, Edgar Mavrocordat, inmana declaratia de razboi Imperiului Austro-Ungar. Decizia fusese luata cu cateva ore mai devreme, in cadrul Consiliului de Coroana de la Cotroceni. Intrunirea avusese caracter pur consultativ, era libera de constrangeri constitutionale, insa hotararea avea sa fie respectata de regele Ferdinand.

Dupa incheierea intrevederii, strazile Bucurestiului au fost inundate de un puhoi de cetateni exaltati, imbatati de entuziasmul intrarii in razboi. Numai un naiv isi mai putea inchipui ca dupa doi ani de negocieri, de presiuni, de propaganda, de confruntari politice, Romania nu ar fi facut pasul cel mare. Starea de spirit a romanilor este cel mai bine surprinsa de editorialul lui Constantin Mille, in "Adevarul" din 15 august 1916: "Dupa douazeci si cinci de luni de asteptare, de infrigurare, de indoiala, de renuntare, dupa douazeci si cinci de luni de o politica miselnica si echivoca, dupa ce am nemultumit pe toata lumea - si pe nemti si pe aliati, si pe vii si pe morti - dupa ce i-am mintit si inselat, cand disperasem de tot si de toate, dupa ce avem pe constiinta pe sarbi si tragem pacatele inactiunei noastre, avand deschis frontul bulgar, in sfarsit, acum respiram si putem spune, ca un fel usurare: uf! Mille vorbeste despre marele ideal al tuturor romanilor de a se uni intr-un singur stat, care aducea laolalta taranii si orasenii, muncitorii si intelectualii, saracii si bogatii. Inainte copii si gloria si victoria sa fie cu voi, inainte la Carpati si la Dunare!", ii incuraja Mille in finalul editorialului sau.

Romanii de acum 100 de ani si bucuria intrarii in razboi:

"Sa dea Dumnezeu. - sic!) armatei Romane pe pi... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro