Cronicar prin memoriile Marelui Razboi: Generalul care ne-a oprit ofensiva din Ardeal in 1916

Cronicar prin memoriile Marelui Razboi: Generalul care ne-a oprit ofensiva din Ardeal in 1916

> Dezastrul de la Turtucaia a fost urmat de oprirea ofensivei din Transilvania si de replierea strategica a romanilor pe Carpati, apoi de retragerea lenta spre Moldova din toamna anului 1916. Lucrarea lui Falkenhayn este un document scris de un militar si are ca atare, anumite limite, explicabile prin intentia autorului, dar si prin formarea profesionala a acestuia: sufera ca valoare literara, este puternic descriptiva si impregnata de terminologie cazona, de un anumit triumfalism prusac. Este un om care isi arata orgoliul ranit, care este constient de valoarea sa si isi ataca voalat sau direct adversarii - Hindenburg si Ludendorff, vinovati de mutarea lui pe frontul din Romania si de scaderea prestigiului sau ca militar. Despre batalia de la Oituz - unde recunoaste imposibilitatea germanilor de a cuceri trecatoarea aparata de generalul Eremia Grigorescu si Divizia de fier, generalul considera ca vinovatia este a Marelui Stat Major (condus de Hindenburg, adversarul sau), care a irosit resurse uriase in zadar.

acum 91 luni (6 Dec 2016)

>

Dezastrul de la Turtucaia a fost urmat de oprirea ofensivei din Transilvania si de replierea strategica a romanilor pe Carpati, apoi de retragerea lenta spre Moldova din toamna anului 1916.

Artizanii succeselor armatelor germane si austro-ungare in fata armatei noastre au fost doi lideri militari cu greutate in spatiul german - feldmaresalul August von Mackensen, unul dintre rarisimii comandanti care au purtat titlul de maresal in imperiul german (acest titlu era conferit numai celor care obtinusera victorii importante) si Eric von Falkenhayn. Falkenhayn a fost ministru de razboi (1913-1915), sef al Statului Major General (1914-1916), comandant al Armatei a 9-a din Transilvania (septembrie 1916 - mai 1917), comandant al grupului de armate din Palestina (iulie 1917 - februarie 1918) si comandant al Armatei a X-a din Lituania (1918-februarie 1919). Verdunul a fost printre ultimele fortarete cucerite de germani in umilitorul razboi din 1870-1871, valenta sa fiind aceea a rezistentei pentru francezi, iar pentru germani, locul unde s-a impartit imperiul carolingian in anul 843, punandu-se bazele viitoarei Germanii. Drept marturie a eforturilor si a mizei fortelor beligerante stau cele 60 de milioane de obuze lansate si cei un milion de oameni ucisi in lupte. In plus, opinia sa ca pe frontul de est nu erau necesare concentrari de forte, iar Rusiei ii trebuia oferit un armistitiu rezonabil, l-au facut sa intre in dizgratia imparatului. Wilhelm al II-lea, l-a inlocuit de la comanda operatiunilor de la Verdun, considerand ca generalii Hindenburg si Ludendorff sunt mai incisivi si vor dinamiza frontul.

Cu putin timp inainte de a muri, Eric von Falkenhayn (foto dreapta) a lasat posteritatii o marturie scrisa, intitulata "Campania Armatei 9-a impotriva Romanilor si Rusilor 1916/17", in care a descris unele dintre cele mai reusite fapte de arme ale militarilor aflati sub conducerea sa.

Lucrarea lui Falkenhayn este un document scris d... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro