In camaruta unui depou de tramvaie, unde in surdina canta un radio vechi, Dima (Rares Andrici), student la arhitectura, proaspat angajat ca paznic, e pe cale sa se imprieteneasca cu Gleb (George Constantinescu). Gleb e sinonim cu galagia, iar galagia acapareaza, asa ca personajul lui Andrici se va schimba. Gleb ii toarna mai tanarului sau coleg de munca pahar dupa pahar din ceea ce el numeste "o fiola",adica, in plan real, dintr-un borcan. Pe de o parte, e George Constantinescu care e magnetic: un betiv veridic, extrem de expresiv, un manipulator prietenos. Ce e absolut minunat la interpretarea acestuia este ca nu exagereaza in reliefarea trasaturilor de alcoolic, nu cauta sa faca sala sa rada printr-un astfel de cliseu. Cand razi ca reactie la ceva din ce face actorul pe scena, razi pentru ca acel lucru chiar ti se pare amuzant si ti se pare asa pentru ca acel ceva e jucat extrem de firesc. Pe de alta parte, e Rares Andrici care te captiveaza pentru ca stii ca acolo se va petrece o schimbare, e clar ca personajul lui se va metamorfoza. Pe chipul lui Andrici vezi, pana la finalul spectacolului, cum, dintr-o dorinta puerila, din naivitatea specifica varstei, se ajunge la a doua durere ca intensitate a acestui spectacol: trezirea constiintei. Actorul detine toata gama de emotii, iar lucrul incredibil e ca le aduce pe scena cu o lejeritate care nu poate decat sa uimeasca. La inceput, personajul lui Andrici e indiferent, cuminte, apoi, sub influenta lui Gleb se imbata, devenind interesat de posibilitatea unei aventuri cu o femeie innebunita, la propriu, de durere, Olea, interpretata de Mihaela Popa.

Rares Andrici si George Constantinescu in rolurile lui Dima si Gleb Desi Dima stie ca o noapte alaturi de Olea ar fi posibila pe fondul unei tragedii pe care aceasta o traielste, nu stie ca tragedia e, de fapt, dubla. Dima si Olea, jucati de Rares Andrici si Mihaela Popa Odata cu Olea Mihaelei Popa ni se arata si durerea fantoma. Cand afla ca cei doi avusesera si un c... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro