Cronica de spectator. "Micul Print", o montare spectaculoasa: Sarpele a inghitit un elefant sau este o palarie?

Personajul lui Antoine de Saint-Exupery a poposit pe scena Teatrului de Comedie, intr-o montare in care muzica, scenografia, regia si jocul actorilor creeaza un spectacol la care iti doresti sa revii. Se recreeaza un altfel de spatiu al "Mioritei", a carei semnificatie fatalista este contrabalansata de dialogurile dintre Micul Print si personajele intalnite: vezi replica regelui, "Trebuie sa-i ceri fiecaruia ce poate da", comanda pe care micul print i-o da acestuia de a-i face "un apus de soare", versuri hazlii, precum "De pe pijama/A cazut o stea" ori "Printre paltinasi/Printre amorasi" - dar si de plecarea inapoi pe asteroid din final.

acum 85 luni (1 Feb 2017)

Personajul lui Antoine de Saint-Exupery a poposit pe scena Teatrului de Comedie, intr-o montare in care muzica, scenografia, regia si jocul actorilor creeaza un spectacol la care iti doresti sa revii.

"Micul Print", -povestea ce a facut inconjurul lumii, inspirand numeroase montari de teatru, opera, balet si film, este nu numai o carte despre si pentru copii, ci una dedicata deopotriva oamenilor mari care au fost odata copii.

Transpusa prin glasul copilului, pentru ca "doar copiii stiu ce cauta", povestea ne poarta pasii din desertul Sahara in galaxie, pe asteroidul 9495, cu ajutorul dialogului dintre pilot si Micul Print, locuitorul unei planete mici, cu "trei vulcani care imi ajung pana la genunchi".

Drumul parcurs prin galaxie pentru a-si salva asteroidul unde locuieste, amenintat de baobabii care "trebuie starpiti de mici", prilejuieste intrarea in scena a unor personaje fantastice, intalnite pe fiecare corp ceresc pe care Micul Print "a aplanetizat".

Atat Dorina Chiriac, cea care il interpreteaza pe Micul Print, cat si Bogdan Cotlet, interpretul aviatorului, isi creeaza cu mare finete personajele, baleind nuantat intre soapta si uimire, entuziasm si resemnare, gestica reflectand perfect fiecare cuvant si stare. Cuvantul oameni, repetat in soapta, cu o oarecare tristete bizara, "le ametiti pe toate, le intoarceti pe toate fetele, le amestecati, voi, oamenii", ne readuce aminte de lucrurile esentiale ale vietii, de prinderea noastra intr-un mecanism consumerist in care uitam ca "limpede nu vezi decat cu inima; De remarcat viziunea plastica definitorie pentru spectacol a lui Mircea Cantor, care semneaza scenografia, ce gaseste pentru fiecare dintre personaje un element-cheie de reprezentativitate.

Pilotul al carui avion aterizeaza fix in elice in desertul Sahara, fagurele din care rasar trandafirii, bolul micut peste care domneste regele, casetofonul cu aplauze care-l defineste pe cel dornic de admiratie, sticla in c... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro