Criza transplantului de organe, prin ochii unui condamnat la moarte

Criza transplantului de organe, prin ochii unui condamnat la moarte

Pariind pe hazard, sustinuta de un ritm de lucru cazon - prelevarea de organe se face in regim de urgenta, prin desanturi chirurgicale in orice colt al tarii - disciplina aceasta, care calca cu moartea pe moarte, s-a extins, in ritm monoton, in Romania ultimilor patruzeci de ani. O impletire greu de definit intre protestul mascat al profesionistilor acestei nise, vizati, anul trecut, de controalele ministrului tehnocrat (pe de o parte) si refuzul familiilor de a lasa organele rudelor lor pe mainile unui sistem al carui chip sinistru, dupa "Colectiv", a fost vazut de toata lumea (pe de alta parte). E vorba de bolnavii incurabili ale caror sperante de viata - ultimele - stateau suspendate de loteria transplantului de organe. A intrat la Stomatologie, a absolvit facultatea, a lucrat ca reprezentant de vanzari la Antibiotice Iasi si, de unul singur, fara sa-l ajute cineva, si-a facut un nume de dentist in Constanta. Injurandu-i, dracuindu-i, blestemandu-i pe medic si pe ajutoarele lui si tot ce faceau halatele albe la acel etaj, de au ajuns strigatele lui sa deschida si sa inchida usi, sa porneasca ascensoare, sa miste din loc caruturi, sa trezeasca din letargie pacienti, sa naruiasca apatia infirmierelor, pana cand doctorul catre care navalea acest potop de insulte a iesit de la el din birou si l-a dat afara din spital pentru lipsa de buna purtare. Cat timp el a avut de mers pe granita dintre viata si moarte, Sanatatea din Romania a fost zguduita de scandaluri uriase de presa. Daca pierde contratimpul, stie ce va urma: programul saptamanii masacrat de sedintele acestei terapii si boala renala afectand lent celelalte organe, provocand insuficienta cardiaca, insuficienta pulmonara, generand stari de decompensare tot mai dese, ingustand continuu puntea vietii si, apoi, cine stie cand, cu mult inainte de cei de-o varsta cu el, moartea. Interlopi grei de tatuaje si de lanturi ne fura frazele de pe buze si ne urmaresc marind ochii.

acum 61 luni (7 Jun 2017)

>

Medicina nu poate face nimic pentru cei dintai.

Razbunarea aceasta, care culege putina viata care mai exista in niste muribunzi si o planteaza in alti muribunzi, se cheama transplant de organe.

Pariind pe hazard, sustinuta de un ritm de lucru cazon - prelevarea de organe se face in regim de urgenta, prin desanturi chirurgicale in orice colt al tarii - disciplina aceasta, care calca cu moartea pe moarte, s-a extins, in ritm monoton, in Romania ultimilor patruzeci de ani.

Pana anul trecut, cand, deodata, cifrele transplantului de organe de la pacientii aflati in moarte cerebrala au intrat in cadere libera. De aproximativ douasprezece luni, transplantul de organe s-a intors la ritmul pe care il avea cu un deceniu in urma.

Statul roman a incetat sa mai razbune mortile neasteptate ale cetatenilor sai, eliberand, prin ele, alti cetateni din bratele mortii. In cateva saptamani, investigatia "Gazetei" s-a intins si in alte ziare, iar problema a fost recunoscuta ca atare de intreaga comunitate medicala. O impletire greu de definit intre protestul mascat al profesionistilor acestei nise, vizati, anul trecut, de controalele ministrului tehnocrat (pe de o parte) si refuzul familiilor de a lasa organele rudelor lor pe mainile unui sistem al carui chip sinistru, dupa "Colectiv", a fost vazut de toata lumea (pe de alta parte).

La umbra acestei crize a sistemului medical, agonizeaza o populatie necunoscuta publicului larg, invizibila chiar si fata de ea insasi, care nu are nici macar unde sa isi povesteasca drama. E vorba de bolnavii incurabili ale caror sperante de viata - ultimele - stateau suspendate de loteria transplantului de organe.

Pana acum un an, traiau asteptand implinirea improbabilului: aparitia, din bagajul de tragedii al vietii cotidiene, a unor organe sanatoase cu care sa isi amane sfarsitul. De un an de zile, au pierdut consolarea acestui orizont. Nu pentru ca in Romania nu mai sunt ac... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro