Analiza sa post-Brexit, include de aceasta data momentul unificarii, rolul Frantei si al Germaniei in conturarea noii ordini economice si greselile de inceput.

PARTEA A DOUA

NUNTA

Pregatirile de nunta au durat sapte ani, pana la 1 ianuarie 1999. Initial, nunta cu noua moneda europeana avea 12 miri, dar, cum mirele grec avea fracul dat la curatat la Goldman Sachs, doar 11 s-au prezentat la ceremonie. Pactul prenuptial parea simplu: o datorie publica mai mica de 60% din PIB si un deficit bugetar sub 3%. Banca Centrala Europeana, careia ii revenea rolul de nas, fusese creata cu doar sase luni inainte, la 1 iunie 1998, pe structura EMI (European Monetary Institute). Compromisul facut la alegerea presedintelui/ designerului-sef BCE si croiala initiala a bancii sunt de o importanta capitala in desfasurarea viitoarelor evenimente.

Hans Tietmayer, presedintele de atunci al BUBA (Deutsche Bundesbank), parea cel mai indreptatit sa aspire la functia de presedinte al BCE. BUBA fusese creata de aliati in teritoriul vest-german dupa modelul FED, imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial. Design-ul BUBA a tinut cont de toate experientele negative avute de bancile centrale in perioada interbelica (mai ales in timpul Marii Depresiuni) si in timpul razboiului, ceea ce a facut-o un model de banca centrala, mai ales in perioada Tietmayer, adica 1993-1999. Tietmayer mai avea un atu in cursa pentru presedintia BCE: era singurul presedinte de banca centrala care mai nasise cu succes la o nunta, si anume la riscanta uniune dintre marca est si cea vest-germana. Europa si Euro, de la logodna la ... ... Citeste intreg articolul pe evz.ro