Credintele si superstitiile romanilor despre vant au fost sintetizate de invatatorul M. Conform articolului respectiv, in popor se spunea ca vantul este un flacau care locuieste in cer si cauta sa se insoare, drept pentru care isi cauta periodic iubita prin lume. De cind lumea cauta sa se insoare si nu mai poate. Cind e ostenit de alergat prin lume dupa insuratoare, sede acasa si-si cauta de gospodarie, si atunci in lume e liniste; In zborul sau agitat, flacaul are parte de patanii care nasc si anumite superstitii: "Ori de zgirie de parii ascutiti, si de aceea nu-i bine cind faci gard sa ascuti parii la amindoua capetele; ori il strapunge - il injunghie - cineva cu cutitul si de aceea nu-i bine sa ne rastim la vint cu cutitul, ca desi ni se pare ca dam in vint, junghiem insa un suflet de om, lasat de D-zeu spre binele lumei. Cind i se intimpla ceva de rau il lecuieste ma-sa" Foloase si semne de la vant La capitolul foloase aduse de vant, autorul insira beneficiile materiale dar si cele spirituale. In prima categorie sunt cele pentru rodul pamantului - "el poarta norii de ne aduce ploae, el mina sloatele pe paduri si mari de nu strica samanaturile"), dar si alte lucruri utile oamenilor ("ne racoreste fata, vara, cind arsita soarelui ne pirleste si ne arde, vintul poarta corabiile pe mari si curata vazduhurile de necuratenii si rautati"). pe aripele vintului calatoresc zmeii si paraleii care se lupta cu Feti-Frumosi si Nazdravanii povestilor. te purtau caii nazdravani cind purcedeai sa cauti pe ceea ce inima ta doria" De asemenea, vantul era considerat si un mesager al lumii de dincolo: "Cind vintul sufla cu putere si vreme multa, jeleste un suflet care s'a spinzurat ori s'a incecat. Semnele de pe care se cunoaste cind are sa bata vintul sint: Cerul ros cind asfinteste soarele si cind visezi noaptea serpe" Conform credintei populare, doar in doua locuri nu ajunge sa sufle vantul: "Vintul nu bate numai in in cerul Domnului Dumnezeului nostru, in raiu, unde locuesc sufl... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro