Cele trei obiecte mici si stravechi de lut au fost descoperite in localitatea Tartaria din judetul Alba, intre Alba Iulia si Orastie, de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa, in anul 1961. Doua sunt gaurite si sunt acoperite cu semne, iar a treia foloseste o modalitate de scris pur pictografica, respectiv reprezentarea stilizata a unui animal (capra), un simbol vegetal si un altul neclar. Cea de forma discoidala, cuprinde patru grupuri de semne, despartite prin linii. Placutele au fost gasite in statiunea preistorica de la Tartaria, in zona din fata Haltei CFR, loc denumit de localnici "Gura Luncii". Primele mentiuni in literatura arheologica despre situl de la Tartaria au fost facute de Marton Roska, in repertoriul arheologic al Transilvaniei, aparut in 1942. Sesizand importanta sitului, Constantin Daicoviciu a inclus cercetarea sistematica a statiunii in programul de lucru al Institutului de Studii Clasice din Cluj. Conducerea sapaturilor a fost incredintata cercetatorului Kurt Horedt, care a efectuat aici doua campanii de sapaturi, in august 1942 si septembrie 1943. Sapaturile au fost reluate dupa mai bine de doua decenii, de catre Nicolae Vlassa, doctorand al profesorului Horedt, cel care avea sa descopere tablitele. Datare indirecta Subiectul tablitelor de la Tartaria are o frecventa mult mai mare de citare in articolele stiintifice si arheologie in raport cu alte artefacte. s-ar dovedi in final a fi reala, iar semnele se dovedesc a fi scris, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtatoare de scris din lume. Celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume si anume, scrierile egipteana, Harappa si cea sumeriana, dateaza toate din jurul datei de 3200-3500 i.Hr. Cele 3 tablite de la Tartaria au fost, totusi, datate indirect. Prin urmare, vechimea obiectelor din groapa respectiva ar fi de peste 7000 de ani. Observand similitudini intre tablitele gasite la Tartaria si scrierile de pe tablitele sumeriene de la Uruk si Djemdet Nasr, cele din urma datand... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro