Controversat: Istoria Giulgiului din Torino, un mister de 2000 de ani

Contestat de-a lungul timpului de catre unii, fara insa a dovedi ca este un fals, motiv de credinta puternica pentru altii, Sfantul Giulgiu nu a lasat pe nimeni indiferent. In jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curtii Bizantine si a Patriarhului de Constantinopol, pune Giul-giul, alaturi de alte relicve sfinte, intr-o lada si le transfera pentru mai multa siguranta in Biserica din Vlaherne, consemnand urmatoarele: "Giulgiul este din panza obisnuita de in, miroase inca tare a smirna…". Anul 1205 ofera o noua confirmare a existentei sale printr-o insemnare a lui Theodor Angelos, nepot al imparatului Bizantului, care descrie in Codex Chartularium Culisanense un scurt inventar al bunurilor jefuite de cavalerii templieri: "Venetienii si-au indreptat atentia catre aur, argint si fildes, in timp ce francezii au facut ace-lasi lucru cu relicvele sacre si cu cea mai valoroasa dintre toate, panza in care Domnul nostru Iisus Hristos a fost infasurat dupa Crucificare si inainte de Inviere. Giulgiul nu este o imagine de contact, aceea este o fotografie de acum 2000 de ani, cu caracteristicile care nu sunt proprii fotografiei pentru ca ceea ce ar trebui sa fie un negativ perfect este de fapt un perfect pozitiv fotografic.

acum 41 luni (13 May 2017)

Contestat de-a lungul timpului de catre unii, fara insa a dovedi ca este un fals, motiv de credinta puternica pentru altii, Sfantul Giulgiu nu a lasat pe nimeni indiferent.

De multe ori ne punem intrebari cu privire la modul in care au fost consemnate diferite intamplari din viata pamanteasca a Mantuitorului, dar si cu privire la ceea ce s-a intamplat dupa Patimile, Rastignirea si Invierea Sa. Evangheliile sau cartile sfinte par sa nu ofere intotdeauna raspunsurile asteptate si asta deoarece Scriptura nu este o enciclopedie, ci o colectie de carti menite sa puncteze cele mai importante momente din istoria mantuirii.

Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat dupa momentul Invierii, un subiect ce merita analizat este si celebrul Giulgiu din Torino. Conform traditiei, Iisus a fost infasurat in aceasta panza si apoi depus pe lespedea de piatra a mormantului oferit de catre Iosif din Arimateea.

De la Constantinopol la Atena

Conform marturiilor istorice, dupa Invierea lui Iisus, Giul-giul ar fi fost luat din Ierusalim si oferit regelui Abgar din Edesa, care l-ar fi ascuns intr-un perete al cetatii.

In 544 la Edesa - localitatea Urfa de azi, in Turcia - avem si o prima confirmare, caci exista relatari ce vorbesc de o imagine nefacuta de mana omului, identificata cu Giulgiul Mantuitorului.

In jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, la cererea Curtii Bizantine si a Patriarhului de Constantinopol, pune Giul-giul, alaturi de alte relicve sfinte, intr-o lada si le transfera pentru mai multa siguranta in Biserica din Vlaherne, consemnand urmatoarele: "Giulgiul este din panza obisnuita de in, miroase inca tare a smirna…".

Anul 1205 ofera o noua confirmare a existentei sale printr-o insemnare a lui Theodor Angelos, nepot al imparatului Bizantului, care descrie in Codex Chartularium Culisanense un scurt inventar al bunurilor jefuite de cavalerii templieri: "Venetienii si-au indreptat atentia catre aur, argint ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro