> Un sistem general de intelegere a lumii digitale online este dincolo de capacitatile noastre cognitive, din cel putin doua motive: pe de o parte, sistemul e dinamic, in continua preschimbare, iar, pe de alta, complexitatea sa nu poate fi redusa cu folos la o serie de principii, legi sau reguli. Nu putem avea o harta completa si permanenta a acestei lumi, nu ne-am pus de acord nici macar daca aceasta lume este un teritoriu in lumea generala sociala, daca se intersecteaza partial cu aceasta, sau este doar o lume independenta, o zona a "halucinatiei consensuale". Instrumentele noastre de analiza, explicatie si intelegere sint impartite intre sute de domenii stiintifice, mii de viziuni (si proiecte) tehnologice, nesfirsite interese comerciale, credintele si dorintele umane. Asa cum sansele de a scrie o istorie universala cresc cu cit decupam si selectam mai mult din materialul faptic, sansa de a da o imagine coerenta se implineste daca alegem un anume traseu de explorare, traseu asumat de la inceput ca fiind limitat, partial si destul de personal. Principiul cautarii Nu e posibil sa ne descurcam in lumea digitala daca nu ar exista o functie de cautare. Cu cit mediul digital se extinde, cu atit capacitatea de a-l "rasfoi", de a merge la pas prin imensele baze de date scade. Internetul, cu toate aplicatiile sale (world wide web-ul fiind in continuare cea mai importanta), are nevoie de motoare de cautare. (care indexeaza, structureaza si ierarhizeaza informatia), o zona cvasipublica, cvasiprivata controlata de Facebook, si o serie de teritorii interzise monstrilor cautarii: deep web si darknet. Chiar daca exista o serie de stapini ai lumii digitale care domina diverse straturi si teritorii ale retelei (de la companiile publice care intretin sistemul de DNS, state care vor sa-si asigure securitatea cibernetica si linistea conducatorilor, companii care au pus bazele capitalismului informational, grupuri informale, precum Anonymous, sau organizate, la cetateni si roboti), n... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro