Calculele politice, disputele ideologice și pasiunile naționaliste se amestecă intr-un creuzet care tinde să afecteze tot mai serios imaginea Olimpiadei de competiție sportivă mondială de referință.

Duminică, s-a pus punct final la Rio de Janeiro, in Brazilia, uneia dintre cele mai controversate ediții postbelice ale Jocurilor Olimpice. Pană la urmă, cu chiu cu vai, lucrările s-au terminat la timp, cu prețul unor improvizații și al unor execuții precare din punctul de vedere al calității. Intr-un oraș in care violența de stradă atinge cote uriașe, brazilienii au fost nevoiți să mobilizeze o intreagă armată, 85.000 de oameni, pentru a asigura securitatea Jocurilor Olimpice. Cu toate acestea, au fost destule incidente, chiar șeful securității Jocurilor fiind la un moment implicat intr-o tentativă de jaf armat, in timp ce un ministru portughez a fost amenințat cu cuțitul și răpit pentru scurtă vreme.

Dar, dacă unele dintre aceste chestiuni nu sunt chiar singulare (au fost probleme și in cazul altor olimpiade legate de finalizarea la timp a facilităților sportive și de costul exorbitant al acestora), scandalul de doping din acest an este fără precedent. Și lucrurile puteau arăta și mai rău pentru Moscova, dacă și alte federații sportive internaționale ar fi fost la fel de intransigente. Ceea ce diferențiază acest caz de dopaj față de altele similare care au dus la destule suspendări și retrageri de medalii (unele, la haltere, chiar cu puțin timp inainte de competiția de la Rio) este faptul că, de data aceasta, nu e vorba de o inițiativă individuală, ci de un intreg sistem de fraudă pus la punct de instituții ale statului, inclusiv de serviciile secrete rusești. Ceea ce ne readuce in minte rețeta est-germană, practicată inainte de 1989, care a dus nu doar la o fraudă sportivă de proporții uriașe, dar care a schimonosit fizic generații intregi de sportivi din partea comunistă a G... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro