Cei mai multi dintre autorii antici i-au infatisat pe sciti drept unul dintre cele mai sangeroase popoare din vremea lor. Potrivit istoricilor, pana in secolul al II-lea i.Hr., scitii au ajuns din Rasarit si pe teritoriile locuite de geti si s-au amestecat cu acestia. Erau renumiti pentru setea lor de sange si pentru cruzimea cu care isi tratau dusmanii.

Alti istorici au remarcat un obicei la fel de bizar pentru lumea antica, care presupunea castrarea si "transformarea" barbatilor in femei.

"Printre sciti se fac scopiri si cei mai multi indeplinesc treburi de femei, traind ca femeile si vorbind la fel ca ele. Localnicii pun pricina acestei neputinte pe seama unui zeu, iar pe oamenii acestia ii cinstesc si li se inchina lor, temandu-se fiecare pentru sine de o asemenea boala. Ei cred ca au pacatuit cu ceva fata de zeul pe care-l invinovatesc de napasta lor. De atunci traiesc printre femei si se dedau acelorasi indeletniciri ca si acestea", relata medicul Hipocrate, in secolul al V-lea i.

Efectele climei si ale calariei

Scitii aveau trupurile molatice din pricina vietii sedentare si a frigului indurat. La barbati dorinta unirii cu femeia nu e mare, din pricina umezelii pe care o are natura lor si a moliciunii si racelii pintecului.

Cum se tratau de moleseala

Autorul antic ii descria pe sciti ca fiind indesati si carnosi, lipsiti de barbatie, cu o conformatie umeda si fara forta. Din pricina grasimii si a pielii fara par, ei seamana unii cu altii, barbatii cu barbatii si femeile cu femeile", relata medicul antic. "Majoritatea scitilor, mai ales cei nomazi, ii vei gasi avand cauterizari la umeri, brate, incheieturile mainilor, pe piept, pe solduri, pe sale, nu pentru altceva, decat pentru ca natura lor este moale. Caci din pricina umezelii si a lipsei de tarie, ei nu pot sa intinda arcul nici sa sprijine cu umarul aruncarea sulitei. Cand... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro