"Cioburi de Bucuresti", colectia de povestiri scurte a unui procuror care a vazut multe

Prefatat de Radu Paraschivescu, volumul de "povestioare" publicat la Editura Peter Pan de Alexandru Bogdan Georgescu, a carui cealalta identitate este cea de procuror criminalist in Bucuresti, se doreste "un drum intre doua statii, un drum parcurs cu autobuzul sau cu tramvaiul", asa cum marturiseste autorul. Povestile de dragoste din carte - fugare si ele - penduleaza intre trupuri de femei si corpuri de cladiri." Povestile de dragoste din carte - fugare si ele - penduleaza intre trupuri de femei si corpuri de cladiri.

acum 72 luni (23 Jan 2015)

Prefatat de Radu Paraschivescu, volumul de "povestioare" publicat la Editura Peter Pan de Alexandru Bogdan Georgescu, a carui cealalta identitate este cea de procuror criminalist in Bucuresti, se doreste "un drum intre doua statii, un drum parcurs cu autobuzul sau cu tramvaiul", asa cum marturiseste autorul. Daca vrei sa scremi un cliseu, ceea ce Alexandru Georgescu nu vrea, poti sa spui ca e ochiul unei locuinte", isi incepe Radu Paraschivescu prefata. "Daca vrei sa pozezi in filosof care nu-si poate desprinde degetul de la tampla (ca, deh, statutul de trestie pascaliana obliga uneori la impietrire solemna), poti sa spui ca e limita dintre inauntru si afara. Ce vrea, in schimb, Alexandru Bogdan Georgescu este sa refaca imaginea unui oras in care viata si vietile individuale pulseaza in fiecare clipa, straniu si usor absurd, imaginea unei lumi in care concretul unei realitati care-l traieste zilnic se disipeaza intr-o zona de fictiune prea putin legata de cotidian. Iar printre texte, ca niste scurte pastilute, cu un umor special, se strecoara fotografii alb-negru, ferestre asupra carora s-a oprit privirea autorului si a hotarat sa le pastreze.

"As fi vrut sa scriu o carte de bancuri", marturiseste autorul in textul de deschidere. A iesit o carte cu texte prea lungi pentru a fi socotite bancuri si prea scurte pentru a fi luate drept povestiri."

Volumul este impartit in trei sectiuni "Corpul tau, ieri", "Corpul nostru, azi" si "Corpul meu, maine", scriitorul jongland frumos cu mici fictiuni rupte din jur, instantanee, asupra carora gandul s-a fixat asemenea unui aparat de fotografiat, surprinzand ce este, ce-a fost sau ce-ar putea fi... (...) Cand eram copil, parintii mei aveau o caseta cu o melodie numita Amsterdam. Mult timp am refuzat sa accept ideea ca Amsterdam este un oras, fiind convins ca melodia priveste o femeie. Povestile de dragoste din carte - fugare si ele - penduleaza intre trupuri de femei si co... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro