Chifu, despre noua strategie a Rusiei: Turbulente si razboi contra SUA si a Occidentului, cu mana nemultumitilor globali

> Si nu e vorba doar despre negocierile si sustinerea generalului rebel libian Khalifa Haftar sau de livrarea de arme talibanilor in Afganistan, ci, mai nou, de impingerea Orientului Mijlociu, in intregul sau, spre razboi si a Israelului la colt, pentru a smulge avantaje si concesii, eventual pe seama Statelor Unite. Azi Putin nu mai detine forta, capabilitatile si banii de atunci, de aceea speculeaza si valorifica la maximum ce poate: forta militara restransa, interesele si carnea de tun ale Iranului si militiilor siite in Siria, diplomatia si vanzarile de arme in Libia si Afganistan, chiar daca la fosti dusmani precum talibanii, pivotarea spre Asia si incitarea la ruleta ruseasca cu arma nucleara, chiar cu riscul declansarii unui razboi major in Coreea de Nord. Elementele de preocupare au aparut de la numarul de soldati, nave, aeronave si tehnica militara implicate, in forma transmisa de Moscova catre NATO, care s-ar rezuma la circa 12.700 de soldati (13.000 dupa alte surse) si numarul real de trupe implicate, situate de estimarile lituaniene la 100.000 si de cele ucrainene la 240.000 de militari implicati, chiar daca nu toti pe teren, in Belarus. Or, interventia rusa cu obiective de salvare a regimului, dobandire de avantaje strategice mai mari decat Tartus si Latakia si subminarea proiectelor si a intereselor Occidentului peste tot in lume, a avut loc intr-un context de retinere a unui Barack Obama cu Premiul Nobel pentru Pace inca de la inceput de mandat si a unui presedinte Trump care a castigat mandatul cu programul de a imbunatati relatiile cu Rusia, aspecte care au facut ca dominatia in Siria sa fie inca pastrata de Rusia, cu costuri foarte mari si beneficii strategice vremelnice. Acest tip de provocari repetate, dupa alte trei rachete cu raza scurta lansate in ajun, chiar daca au formal ca motivatie in exercitiile anuale comune americano-sud-coreene (aflate la un nivel inferior de participare si actiune anul acesta, tocmai pentru a evita provocarile de escaladare, dar prezente pentru a sublinia hotararea SUA si pentru a mentine mesajul apararii comune), erau planificate si ar fi fost lansate oricum, fiind parte a testelor de calibrare si a demonstratiilor de forta prin care Coreea de Nord se anunta ca jucator nuclear si capabil de amenintare directa in Pacific si asupra teritoriului american. Daca Beijingul colaboreaza astazi la sanctiuni, deranjat si de efectele secundare ale aventurii liderului nord coreean (deoarece sistemele antirachete din Coreea de Sud si Japonia au relevanta si pentru propria securitate, ca si radarele de putere asociate), atat China, cat si Rusia au folosit Coreea de Nord ca pe un intermediar, un proxy pentru propriile proiecte, atatand Washingtonul, dar si Coreea de Sud si Japonia, si sperand ca noua administratie Trump sa faca si concesii in trei, pentru a avea sprijin pentru aceasta amenintare directa.