Pana in decembrie 1990 existau vreo zece organizatii de revolutionari, intre care asociatiile din Timisoara (Societatea Timisoara, ALTAR) si cele din Bucuresti, precum "Asociatia 21 decembrie 1989" sau "Asociatia ranitilor si urmasilor celor decedati".

Din momentul aparitiei Legii 42/90, a "recunostintei" lui Ion Iliescu, adica din 16 decembrie 1990, au inceput competitia infiintarii asociatiilor de revolutionari si goana dupa certificatul de revolutionar cu titlul de "luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989".

Ce se castiga prin titlul de luptator la Revolutie

Titlul de "luptator" aducea beneficii: 10.000 de metri patrati de teren, casa, spatii comerciale gratuite, credite bancare subventionate de stat (atunci, toate bancile erau in proprietatea statului roman), scutiri de impozite, excursii, tabere pentru copii, medicamente gratuite, calatorii gratuite cu mijloace de transport in comun etc. Ulterior, la aceste beneficii s-au adaugat mariri la pensie si o indemnizatie lunara, care in prezent este de 2.020 lei. In cazul revolutionarilor din institutiile militarizate (MApN, MI, servicii secrete), la aceste facilitatii se adaugau posibilitatea avansarii in grad inainte de termen si obtinerea unor burse de studii cu prioritate.

In afara de acestea, se castigau putere de influenta, loc in fata in partidele politice, avantaje in afaceri. Plus reteaua de revolutionari din toate structurile statului, de la care puteau primi sprijin si protectie in caz de nevoie.

100 de dolari un certificat de revolutionar in anii ‘90

Daca pentru obtinerea de certificate de "ranit" sau de "urmas" regulile erau mai clare (certificat medico-legal si certificate de deces), pentru obtinerea titlului de "luptator" batalia a fost mare.

Un certificat de "luptator" se putea obtine cu avizul unei asociatii de revolutionari, la dosar avand declaratii de la alti revolutionari, declaratii din care sa rezulte calitate... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro