Exista pelicule atat de slabe incat devin aproape perfecte in lipsa lor de valoare. Pana a fost redescoperit si lansat oficial in 2003, a circulat "pe sub mana", dar nu ca film de groaza, ci ca o comedie involuntara. Uneori, ni se prezinta si cum are loc digestia respectivei piese de mobilier: e ca intr-un dozator cu suc galben in care se toarna cerneala rosie. Filmul e prost, categoric, dar este ceva ce il salveaza: o naivitate uneori incantatoare si un optimism incurabil, care nu se impiedica de detalii, ca OZN-urile sunt plimbate pe ate, ca microfoanele folosite pentru captarea vocilor se vad sau ca aceeasi perdea de dus e folosita ca poarta de intrare spre cockpit-ul unui avion unde pilotii stau pe scaune de lemn sau la dezvelirea unei bombe. Seamana cu modul in care copiii isi construiesc jocurile, fara sa le pese de nepotriviri. Wood a apucat sa turneze cateva cadre cu prietenul sau, Bela Lugosi - celebru pentru ca-l interpretase pe Dracula in filmul cu acelasi nume -, pana ce acesta a murit, dar Wood a decis sa-l pastreze in film, dublat de un alt actor filmat din spate. Warren, un vanzator de asigurari si de ingrasaminte din El Paso, a pus un pariu cu scenaristul Stirling Silliphant, sustinand ca oricine poate face un horror, a rezultat acest film. O secventa de vreo noua minute in care mama, tatal si copilul merg cu masina, peste care scenaristul, regizorul, producatorul si actorul Warren ar fi trebuit sa adauga genericul cu distributia si titlul filmului, dar n-a mai facut-o. Singurii actori platiti au fost interpretul rolului principal, care a primit o bicicleta, si un caine, care s-a ales cu o punga cu hrana. Pentru filmari s-a folosit aparatura imprumutata, printre care si o camera ce putea filma maximum 32 de secunde, deci aceasta e durata maxima a oricarei scene. La un moment dat, se vede si clacheta care da intrarea, ba chiar si o insecta mergand pe lentila aparatului. Toate vocile au fost dublate ulterior de Warren si de alte patru persoane, printre... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro