>

Poate ca nu toata lumea stie, dar Academia Romana este forul care "se ingrijeste de cultivarea limbii romane si stabileste regulile ortografice obligatorii".

Cu toate acestea, trebuie aratat ca miscarea de protest impotriva Hotararii Academiei Romane, din 17 februarie 1993, privind revenirea la "a" si "sunt", se mentine, o serie de publicatii sau figuri publice utilizand inca norma anterioara. S-a creat astfel, nu stim pentru cata vreme, o situatie ciudata: in Romania, uneori in aceiasi publicatie, cum este "Adevarul", de pilda, sunt folosite ambele norme. Rebeliunea nu este, totusi, un semn de maturitate. In aceasta privinta, Ioana Vintila-Radulescu, coordonatoarea Dictionarul ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a, revazuta si adaugita, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005, afirma:

"Consideram neavenita continuarea razboiului celor doua litere, "a din a" si "i din i": indiferent de motivatii, schimbarea, din nou, a acestei conventii grafice ar fi o dovada de ridicola imaturitate pentru o cultura care pretinde a fi luata in serios." De aceea, principial, trebuie sa fiu de acord ca nu vad niciun beneficiu in a continua "rezistenta ortografica". Mai mult, pentru tinerii de azi, cu atatea ezitari in folosirea corecta si expresiva a limbii noastre, o socotesc o incapatinare pernicioasa. In ciuda faptului ca o cultura poate tolera fonetisme regionale, populare, familiare, nu este firesc ca orice fragment din clasici, folosit de manuale, sa impuna o serie de note sau recursul la glosar, ca si cum am avea de-a face cu mostre arhaice sau folclorice.

Un al doilea curent perturbator este legat de o convingere semidocta: limba noastra ar avea de castigat daca s-ar elimina diacriticele. In treacat fie spus, ceea ce m-a mirat si ma mira inca este faptul ca statul permite comercializarea de computere, uneori in scoli, fara o tastatura care sa contina semnele alfabetului nostru. Desi in Romania am vazut od... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro