Cele doua erori tragice ale Occidentului in lupta impotriva Statului Islamic

Cele doua erori tragice ale Occidentului in lupta impotriva Statului Islamic

De ani si ani de zile, de aici (si, prin comparatie, cu mult mai putin din Orientul Apropiat) au plecat toate mesajele dure de apel la Jihad, la dinamitarea din interior a societatilor corupte ale Occidentului, la constituirea de formatiuni paramilitare, la formarea unor retele de aderenti gata sa ofere sprijin logistic si financiar. O problema niciodata rezolvata si care acum s-a infectat profund, dublata de consecintele esecului institutiilor europene de a contura macar o solutie reala in ce priveste migratia ilegala, sursa directa de aprovizionare cu sute si sute de mii de oameni anual pentru rezervorul radicalizarii islamice in Europa, cel care, mai departe sprijina direct, prin toate formele imaginabile, teatrul de conflict pe care actioneaza Statul Islamic.

acum 104 luni (16 Aug 2015)

>

Intr-adevar, disproportia de putere in teren e realmente impresionanta, balanta fiind net si irevocabil in favoarea coalitiei formate importiva Statului Islamic. Atat la nivel de forte, cat si de tehnologie militara, Si, cu toate acestea, valurile succesive de atacuri lansate cu tot ce au mai bun armatele NATO plus cateva dintre statele arabe aliate (Iordania, spre exemplu) par sa loveasca in gol sau, in cel mai bun caz, sa produca pierderi nesemnificative.

Cauza sta in prima eroare tragica facuta de Occident: luarea in considerare doar a unor scenarii militare de tip clasic, bazate de desfasurari de forte traditionale, in fata unui adversar care si-a construit forta armata pe baza unei cu totul alte filosofii militare, cea care dezvolta scenarii nascute din principiile luptei de gherila.

Avem acum, in cazul Statului Islamic, o structura militara ce a preluat si asamblat elemente ale niciodata uitatei Revolte Arabe, apoi a razboiului de partizani, ale actiunii talibanilor in Afganistan, Cecenia, Daghestan, ale PKK-ului, combinandu-le cu tehnicile de infiltrare, lupta si rezistenta "in subteran" ale unor organizatii cu traditie in zona cum ar fi Hezbollah sau Hamas.

Astfel, ei opun acum unei forte militare clasice, organizata si desfasurata exclusiv dupa manualele de operatiuni si actionand pentru "impunerea covarsitoare a fortei in teren", un front ciudat, tot timpul in miscare, fara linii precise, pe care actioneaza aproape exclusiv unitati foarte mici si extrem de mobile. Care, in plus, si-au dezvoltat un sistem propriu - imprumutat din experienta afgana - de constituire a grupurilor de lupta si a bazelor de aprovizionare / retragere / refacere. Armatele traditionale ale Occidentului nu au niciodata in fata un adversar identificabil in forma clasica aliat / inamic: se confrunta cu grupe de civili care, la un moment dat, conform unei logici inca neidentificate de statele-majore occidentale, ies din adapostul pe care-l ofera z... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro