Ceausescu si teribilul Articol 200 de starpire a homosexualilor: torturile crunte la care erau supusi cei care se iubeau impotriva sistemului
Trei noi infractiuni, neexistente pana atunci, au fost introduse in acest capitol: articolul 202 referitor la "coruptia sexuala" a minorilor, articolul 201,urmarea fostului articolul 431 din codul anterior, care pedepsea "savarsirea actelor de perversiune sexuala care au produs scandal public" cu inchisoarea de la unu la cinci ani si articolul 200, care avea sa devina celebru. Dupa cateva ore de interogatie si tot felul de insulte la persoana mea, m-au dus jos la subsol, m-au dezbracat complet in pielea goala m-au controlat din cap pana in picioare, mi-au ras parul de pe cap, m-a pus in catuse si dupa aceea m-am pus intr-un microbuz de politie si m-au dus la un judecator. Florin Buhuceanu, membru al organizatiei Accept, primul organism aparut in Romania in 1996 cu scopul de a apara drepturile homosexualilor, sustine ca de vina pentru intarzierea abrogarii articolului au fost nu doar prejudecatile, dar si politicienii :" In cazul romanesc, rolul politicienilor intaratati constant si sistematic de Biserica Ortodoxa Romana pentru a tine in viata acea legislatie de tip represiv este unul uitat. Inca imi rasuna in urechi urletele celor care erau cu mana pe Biblie si cu valorile romanismului declamate de la tribuna Parlamentului, amenintand cu extinctia sau cu sodomizarea neamului romanesc de intram in Europa prin renuntare la acest articol de lege.
Nu se stie cum si-au privit dacii practicantii de "inversiune sexuala", dar se stie ca in vremea lui Matei Basarab, relatiile intime intre persoane de acelasi sex aveau parte de aceeasi pedeapsa ca si in cazul zoofiliei. Ambele erau pedepsite cu moartea, insa nu orice fel de moarte. "Sodomleanii nu se cearta numai cu moarte, ci si dupa moarte trupurile lor se ard in foc", stabilea Pravila lui Matei Basarb din 1652. Homosexualitatea a ajuns subiect de dezbatere in Parlamentul Romaniei, pentru prima data in istorie, in 1936. "Inversiune sexuala" a fost prima denumire data de legea romaneasca pentru relatiile intime intre persoane de acelasi sex. Articolul 431 din Codul Penal revizuit in 1936 incrimina "actele de inversiune sexuala savarsite intre barbati sau intre femei, daca provoaca scandal public, cu inchisoarea de la sase luni la doi ani". Termenul de "scandal public" , considerat incert, a iscat dezbateri aprinse in Parlamentul Romaniei din 1936. Sub amenintarea legii, intr-o societatea in care oricine putea reclama la politie o suspiciune legata de relatii homosexuale, vanate de autoritati care nu doreau nasterea unei comunitati homosexuale in tara, minoritatile sexuale au continuat sa se ascunda. Cei prinsi erau considerati automat faptasi ai scandalului public si erau pedepsiti cu inchisoare de la sase luni la doi ani. Aparitia articolului 200 Codul Penal din 1936 a fost revizuit in 1968 de Marea Adunare Nationala a Republicii Socialiste Romania. Noua lege avea sa loveasca dur minoritatile sexuale, considerate de regimul ceausist "infractori de drept impotriva persoanei". Trei noi infractiuni, neexistente pana atunci, au fost introduse in acest capitol: articolul 202 referitor la "coruptia sexuala" a minorilor, articolul 201,urmarea fostului articolul 431 din codul anterior, care pedepsea "savarsirea actelor de perversiune sexuala care au produs scandal public" cu inchisoarea de la unu la cinci ani si articolul 200, care avea sa devina celebru. Ultimul viza h... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro