Satul romanesc, pe care astazi il regasim, in forma de acum sute de ani, doar in sectiile de etnografie ale muzeelor, ascundea comori spirituale nebanuite. Una dintre acestea este icoana de vatra, specifica zonei de sud a tarii, iar cuvantul "ascuns" este folosit, in acest caz, in sensul propriu.

Icoana de vatra, astazi disparuta sau facuta, pe ici-pe colo, la comanda de crucerii care inca mai practica aceasta meserie si de artizani, presupune, inainte de toate, existenta hornului casei. Taranul o agata in interiorul cosului de deasupra vetrei, pentru a fi ferita de privirile oamenilor. Aceasta avea rol apotropaic, de protejare a casei si familiei de spiritele malefice care puteau intra pe aceasta cale de acces.

Conform unui mod de rationare stravechi, cu evidente caractere magice, icoanele de vatra constituiau "zavoare" pe una din caile de acces posibile (hornul casei) ale spiritelor malefice in casa traditionala a satului romanesc de altadata. Acesta nu este altceva decat o reprezentare miniaturala a crucii, realizat intr-o gama variata de stiluri si modele si care are in satele din judetul nostru semnificatii deosebite.

Mesterul iconar trebuia sa fie "om curat"

Icoana care apara casa oltenilor de spiritele rele nu putea fi facuta de oricine. O executau mesterii cruceri, iar cruceri nu puteau fi decat barbatii "curati", care sa nu provina din neam de hoti sau din neam care a facut moarte de om, altfel asupra lor cadea un blestem de care trageau noua generatii.

In Olt, pana in urma cu doi-trei ani, astfel de icoane se mai executau, la comanda, de mesterii cruceri de la Pietris. Oricum, in timp, acestea si-au pierdut rolul initial, hornul devenind din ce in ce mai ingust, ulterior vatra fiind inlocuita cu soba prevazuta cu usa, care nu mai are nevoie de" zavor".

O mana de sfinti, dar multa credinta

Reprodu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro