In constiinta colectiva crestin-ortodoxa s-a impamantenit ideea ca a munci in zi de duminica ori in zi de sarbatoare reprezinta un pacat, ba mai mult, ca ar putea atrage pedepse divine asupra persoanei care "pacatuieste", asupra membrilor familiei sau chiar asupra gospodariei sale.

De altfel, in Sfanta Scriptura este mentionata o porunca pe care Dumnezeu a transmis-o oamenilor cu referire la randuiala zilei de odihna: "Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si fa-ti in acestea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci in aceasta zi niciun lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine" (Iesire, 20, 8-11). Gabriel Gardan, "in mediul iudaic s-a generalizat practica sarbatorii saptamanale, care avea un caracter restrictiv si incalcarea poruncii era insotita de teama de a pierde statutul privilegiat de membru al poporului ales, pastrator al fagaduintei divine". "Ziua odinei este ziua in care a inviat Domnul Hristos, ziua in care omul a fost rascumparat din robia mortii aduse de pacat.

Potrivit spuselor sale, Sfantul Apostol Pavel este cel care a introdus o perspectiva noua asupra zilelor de sarbatoare, acestea fiind "umbra a celor viitoare", o anticipare a odihnei si a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu.

In anul 321, Sfantul Constantin cel Mare a generalizat ziua Duminicii ca zi de sarbatoare si de odihna in tot imperiul.

El considera ca crestinii nu tin zilele de sarbatoare din teama, ci din dragoste: "Respectul fata de ziua Domnului, este raspunsul lor la dragostea divina care se revarsa asupra lor. Pentru omul credincios, care traieste in perspectiva vesniciei, timpul si spatiul au valente sacre, iar duminica si celelalte zile de sarbatoare fac parte din categoria timpului sacru. Timp... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro