>

Nu sunt foarte multi bani. Ca doar n-am intermediat retrocedari de terenuri. Nu sunt multi, ca doar nu sunt director de marketing la vreo multinationala. (Nu ma numar printre autorii romani nemultumiti de onorariile pe care le primesc de la editori. Dar asta-i alta discutie!)

Ma holbez incantat la extrasul de cont: astia sunt banii mei! (Si ce fraier sunt ca platesc impozit la stat si o groaza de escroci din tara asta fura statul, adica fura si din banii mei. Dar asta-i alta discutie!)

Ma chiorasc la extrasul de cont si-mi amintesc, asa, nu stiu cum!, clipa cand am deschis paginile revistei in care mi-a aparut prima povestire. In urma cu treizeci si ceva de ani, cand se publica greu, al dracului de greu! Ma aflam intr-un oras in care nu cunosteam pe nimeni, in care trebuia sa muncesc fortat de stagiatura, departe de amici si prieteni. Cumparasem revista de la un chiosc de ziare, chiar inainte de ora inchiderii. Imi venea sa opresc oameni pe trotuar si sa le spun: vezi cine-i asta care a scris chestia asta? Imi venea sa chiui de bucurie.

Acum, nu mai trebuie sa-mi reprim bucuria, pentru ca mi-au intrat banii de pe carte! Doar n-o sa ies pe strada ca sa-i arat primului om extrasul meu de cont: astia sunt banii din cartea mea! O sa rada de mine la cati bani am castigat.

Ce, dracu', sa fac cu banii astia? Trebuie sa ma duc la Carturesti, sa intru in librarie ca un boier, ca un hipster-boier!, ca un boier de hipster!, si sa iau un brat de carti, cartile dupa care tanjesc de multa vreme, nici n-o sa ma uit la preturi, sunt boier, boierul cartilor! Si-o sa platesc cu cardul, nici n-o sa-mi pese suma totala, am bani, sunt banii scrisului meu si o sa-mi cumpar carti care s-au vandut mai bine decat cartea mea, iar autorii aia au castigat mai multi bani decat mine!

Apoi, ma duc la McDonald's si am sa-mi comand un meniu dublu hamburger, ba nu!, triplu hamburger, si cartofi, toata tava plina de cartofi si Coca-... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro