Cat priveste folosirea mortalului hidraulic intrebuintat la constructia pilelor din Dunare, se ia in calcul folosirea prafului de Puteoli sau Cumae, recomandat si de Vitruvius (autorul celebrului tratat de arhitectura "De architectura") la asemenea constructii subacvatice.

Pe de alta parte, alte ipoteze iau in calcul ca romanilor le-a fost mult mai usor sa pregateasca cimentul la fata locului, mai ales ca aveau si materia prima la indemana, adica marna care se gasea pe faleza Dunarii la Drobeta. "Scopul urmarit de Solacolu a fost de a preciza daca la turnarea pilelor podului lui Traian a fost folosita pozzolana -acel ciment hidraulic de origine vulcanica adus din localitatea Cumae din Italia sau alt ciment pregatit de ei. Tehnica cuptoarelor de campanie

Pentru obtinerea cimenturilor, romanii cunosteau tehnica cuptoarelor de campanie cu ajutorul carora se putea obtine temperatura de 900-1000 de grade Celsius.

Proprietatile cimentului roman folosit la constructia podului sunt rezumate astfel de Serban Solacolu: priza rapida, 15-30 minute, ceea ce se poate exemplifica prin timpul scurt de executie a podului: rezistenta mortarului normal 1: 3, dupa 28 de zile, compresie 60:133 kg/cmp; Dozajul utilizat este de 300 kg ciment la mc, proportia fiind de: 2,1 nisip; Au pregatit cimentul la fata locului

"Credem ca mai usor le-a venit romanilor sa pregateasca cimentul la fata locului, mai ales ca aveau si materia prima la indemana, decat sa transporte cantitati uriase de pozzolana din Italia pana la Drobeta. Peste un kilometru lungime

Lucrarile la pod se presupune ca au debutat in anul 103, imediat dupa incheierea unei paci intre romani si daci la sfarsitul primului razboi dacic, lucrari care au finalizate undeva in vara anului 105, deci cu aproape un an de zile de inceperea celui de-al doilea razboi, pe care Traian l-a dus impotriva dacilor pentru a stapani ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro