Ce le-a spus Brancoveanu fiilor sai inainte de a-i vedea decapitati: "Cel putin sa salvam sufletele noastre"

Ce le-a spus Brancoveanu fiilor sai inainte de a-i vedea decapitati:

"Se stranse lume multa in jurul acestor cadavre iar Marele Vizir, temandu-se de vre-o rascoala, caci insa-si turcii se ingrozisera de atata nedreptate, ordona aruncarea cadavrelor in mare, de unde, pe ascuns, fura pescuite de cativa crestini si ingropate intr-o manastire numita Calchi, nu departe de Constantinopol". PE ACEEASI TEMA: Cum era vazuta fosta Cetate de Scaun de catre secretarul italian al lui Constantin Brancoveanu: "Aceasta tara e foarte manoasa, are de toate in afara de vin" Cum erau vazuti "ciudatii" valahi de straini, acum 300 de ani: "Marinimosi, dar si rasbunatori si nu uita insulta niciodata"

acum 59 luni (7 Feb 2016)

"Sa salvam sufletele noastre" Inainte de a-si vedea fii decapitati, domnitorul Constantin Brancoveanu i-a indemnat la rugaciune si la spalarea pacatelor cu sangele lor. "Imbrohorul, dupa ce comunica lui Brancoveanu gravele acuzatiuni din partea Sultanului, ascultate cu demnitate de el, ordona supunerea lui ca si a fiului cel mare la grele torturi, pentru a zmulge marturisirea averii lor. Fecioare, in prezenta Sultanului care sta la o anumita distanta, imbrohorul supuse pe Voevod la un nou interogator, la care Brancoveanu raspunse fara frica, dupa care, la un semn, se apropie gealatul. Cand Brancoveanu ii vazu ca se apropie cu sabia in mana, facu o scurta rugaciune, si se adresa fiilor sai cu urmatoarele cuvinte: fii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceasta lume; Le-a urmat al treilea fiu Raducanu, dupa care, au fost trimisi la cele vesnice Stefanita si Constantin, cel mai mare. Ultimul decapitat a fost domnitorul Brancoveanu care a asistat neputincios, dar plin de credinta la acea barbarie. Pntru a da un exemplu, sultanul a dat porunca sa fie plimbate prin oras capetele celor ucisi insa a plecat in mare graba, temandu-se de o rascoala. "Se stranse lume multa in jurul acestor cadavre iar Marele Vizir, temandu-se de vre-o rascoala, caci insa-si turcii se ingrozisera de atata nedreptate, ordona aruncarea cadavrelor in mare, de unde, pe ascuns, fura pescuite de cativa crestini si ingropate intr-o manastire numita Calchi, nu departe de Constantinopol". Eu, care 4 ani neintrerupti am avut onoarea de a fi in intimitatea acestor printi, nu-mi pot aminti aceasta teribila catastrofa fara a varsa lacrimi. Cativa binevoitori se interpusera pentru a obtine de la Vizir, in schimbul sumei de 50.000 galbeni, eliberarea acestor nenorociti, sperand ca sangele varsat va fi slabit furia turcilor. Neimpacatii lor dusmani din Valahia, gasind noi calomnii, trimisera Vizirului 40.000 galbeni pentru anularea liberarii celor inchisi, cari fura exilati la Kutajeh, de unde, dup... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro