Ce este putred in disparitia cainilor maidanezi din Bucuresti

Ce este putred in disparitia cainilor maidanezi din Bucuresti

Ma gandesc la dosarele cu oameni muscati, omorati si mancati de caini vagabonzi in Bucuresti, lucrate la parchet si politie: un betiv atacat, pus la pamant si mancat de viu, un boschetar muscat de gat pana la sugrumare, un japonez care a sangerat pana la moarte in urma unei astfel de muscaturi, o femeie a strazii prinsa beata pe o banca.

acum 84 luni (16 Dec 2015)

>

M-am gandit ca nu sunt de pe-aici si mi-am adus aminte ca, acum aproape un an, cainii vagabonzi din Bucuresti au disparut. Literalmente peste noapte, pentru ca seara erau si dimineata nu mai erau. A disparut si cainele din fata parchetului care m-a muscat de picior cu ani in urma si care isi facea veacul acolo. Nicio televiziune sau gazeta nu a urlat, nicio emisiune de stiri nu a prezentat imagini socante, nu a aparut pe post nicio gospodina care sa-si smulga parul din cap. Nicio mama adoptiva de caini nu a ajuns in pragul sinuciderii. Nu s-a varsat nicio lacrima si, mai ales, nu s-a spus niciun cuvant.

Nicio asociatie cu doua sau mai multe picioare nu a protestat in numele drepturilor cainilor vagabonzi. Locuitorii vigilenti ai cartierelor de blocuri suprapopulate care ingrijeau maidanezul scarii au dormit. Hingherii implicati in actiune nu au suflat o vorba, nu au vandut o informatie.

Ma gandesc la dosarele cu oameni muscati, omorati si mancati de caini vagabonzi in Bucuresti, lucrate la parchet si politie: un betiv atacat, pus la pamant si mancat de viu, un boschetar muscat de gat pana la sugrumare, un japonez care a sangerat pana la moarte in urma unei astfel de muscaturi, o femeie a strazii prinsa beata pe o banca. Mai recent, un copil omorat de cainii vagabonzi intr-un parc.

De fiecare data vocile de mai sus s-au facut auzite intr-o maniera aproape halucinanta. De fiecare data asociatii si persoane particulare au vociferat si cuvantat violent in numele animalelor necuvantatoare, gata sa-i adopte pe cainii ucigasi. Autoritatile aratau incapabile de actiune si depasite de situatie. Dar tot atat de firesc mi se pare ca atunci cand cainii vagabonzi sunt ridicati de pe strazi, sa existe voci - fie ca sunt asociatii sau persoane particulare - care sa protesteze.

De mult, la o lectie de criminalistica am invatat despre concluziile pe care le poti trage din faptele negative. Era dat urmatorul exemplu: intr-o noa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro