Ce continea tratatul incheiat de Mihai Viteazul cu Rudolf al II-lea, la Manastirea Dealu, care-l face pe voievodul valah "eliberator de popoare"

Ce continea tratatul incheiat de Mihai Viteazul cu Rudolf al II-lea, la Manastirea Dealu, care-l face pe voievodul valah

Tratatul, de o deosebita importanta, mai ales pentru Mihai, prevedea: "Tara Romaneasca zace de peste 100 de ani sub jugul turcesc si este supusa unei grele serbii, noi ingretosati de aceasta lunga serbie (...) am hotarat (...) sa trecem si sa ne supunem si noi si provincia noastra sub ocrotirea (...) si sub suzeranitatea sa (a inparatului Rudolf al II-lea n.n.) si sa cerem ajutorul si ocrotirea majestatii sale imperiale (...) si dupa ce ne-am inteles asupra formei juramantului (...) noi ne vom stradui din toate puterile ca in orice prilej sa indepartam pe turci si pe alti dusmani, din Transilvania, Tara Romanesca si din partile Ungariei (...) pentru ca sa putem da acest ajutor (...) majestatea sa ne-a dat noua si prea inaltului sau fiu Tara Romaneasca, cu toate veniturile si cu hotarele sale, ca sa obtinem si o stapanim pe vecie (...) fara sa fim datori sa platim vreun tribut sau vreo dare (...) cat priveste religia, majestatea sa da incredintare slobodei tineri a legii noastre".

acum 64 luni (25 Jun 2015)

Un astfel de moment s-a consumat la Manastirea Dealu, de langa Targoviste, acolo unde Mihai Viteazul a incheiat cu Rudolf al II-lea al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana un tratat mai mult decat avantajos, care il pune intr-o lumina de eliberator de popoare pe voievodul nostru.

Eveniment fastuos

La 9 iunie, la Manastirea Dealu au loc tratativele si semnarea tratatului de inchinare dintre Mihai Viteazul si imparatul Rudolf al II-lea. Din partea valaha au participat: Eftimie, mitropolit si arhiepiscop al Targovistei, vornicul Dumitru, banul Mihalcea, clucerul Radu, logofatul Teodosie, vistiernicul si postelnicul Andronic, spatarul Neagro, sftenici si slujitori, iar din partea imperiala: Stefan Szuhay, epscop de Vat, prefectul Camarii ungare in Pojon, Nicolae, Istvanfi Kissaszonfalva, loctiitor al palatinului Ungariei si capitan al orasului Sopron, sfetnici, legati si comisari cu depline puteri. Tratatul, de o deosebita importanta, mai ales pentru Mihai, prevedea:

"Tara Romaneasca zace de peste 100 de ani sub jugul turcesc si este supusa unei grele serbii, noi ingretosati de aceasta lunga serbie (...) am hotarat (...) sa trecem si sa ne supunem si noi si provincia noastra sub ocrotirea (...) si sub suzeranitatea sa (a inparatului Rudolf al II-lea n.n.) si sa cerem ajutorul si ocrotirea majestatii sale imperiale (...) si dupa ce ne-am inteles asupra formei juramantului (...) noi ne vom stradui din toate puterile ca in orice prilej sa indepartam pe turci si pe alti dusmani, din Transilvania, Tara Romanesca si din partile Ungariei (...) pentru ca sa putem da acest ajutor (...) majestatea sa ne-a dat noua si prea inaltului sau fiu Tara Romaneasca, cu toate veniturile si cu hotarele sale, ca sa obtinem si o stapanim pe vecie (...) fara sa fim datori sa platim vreun tribut sau vreo dare (...) cat priveste religia, majestatea sa da incredintare slobodei tineri a legii noastre".

... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro