Intrebi prietenii care au mai fost pe aici, citesti cat mai mult despre tara, te uiti la harta descifrand, ambitios, orasul in care vei trai si memorezi numele cartierelor principale. Kenya si oamenii sai pareau complet izolati de orice experienta la care ma puteam raporta. Triburi, palmieri, colonialism: pe langa fusul orar - care e acelasi - Kenya si Moldova nu au prea multe in comun. O mare parte dintr-un spectacol de artista kenyana Sitawa Namwalie vorbeste anume despre relatiile dintre oamenii de aici. Apartenenta la trib este cumva simbolica - in comunitati se traieste amestecat, iar oamenii demult au abandonat modul traditional de viata pentru cerintele economiei de piata care domina societatea kenyana in ultimii 50 de ani. Si desi viata aici este in general pasnica, cele 42 de triburi care convietuiesc in Kenya (dintre care Kikuyu si Luo sunt cele mai numeroase) ajung uneori la discutii precum "tribul meu este cel mai bun", "chiar nu vezi ca liderul meu este cel mai bun?" Liderii politici - reprezentanti de triburi - nu se stanjenesc sa foloseasca, in campania electorala, argumente dramatice precum "daca nu va castiga tribul nostru, ceilalti ne vor subjuga". "mana ocupantilor"

La fel de mult ca arta locala m-a ajutat sa inteleg relatiile intre triburi in Kenya cunoasterea realitatilor politice din Moldova. De fapt, dilema intre "adevarul istoric" vs. "mana ocupantilor", resuscitata in recentele alegeri locale, difera superficial de discursul "tribul nostru vs. La fel ca aici, moldovenii sunt devotati liderilor partidelor care sunt necesar mai buni decat ceilalti. Chiar si casatoriile intre oameni de opinii politice radical diferite vor fi, deseori, discutate cu ingrijorare in familii si privite ca un fel de tradare de neam. In acest sens, triburile kenyene sunt mai putin conservative: demult casatoriile intre membri de triburi diferite sunt acceptate ca un lucru firesc. Wilson scrie ca nevoia de trib este instinctiva la oameni (si la furnici). Da... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro