In mai multe scrieri despre viata lui Galton, se spune ca acesta ar fi fost un copil minune, pana la varsta de doi ani fiind deja capabil sa citeasca, pana la cinci ani sa inteleaga intr-o mare masura grace si latina, iar la sase ani, sa citeasca Shakespeare de placere.

Desi s-a inscris initial la Scoala Regelui Edward (King Edward's School) din Birmingham, a abandonat rapid, fiind enervat de planul de studii. Cand si-a revenit, a calatorit timp de un an pentru a se regasi, dupa cum scrie Nicholas Wright Gillham in volumul "A Life of Sir Francis Galton: From African Exploration to the Birth of Eugenics".

Desi putea parea ca Francis Galton nu va realiza nimic in viata, odata cu intoarcerea din calatorie, la Londra, avea sa isi dovedeasca imensa curiozitate intelectuala, abordand mai multe domenii. Cei care se ocupa cu expertiza medico-legala il recunosc pe Galton ca fiind cel care a jucat un rol central in punerea amprentelor ca dovada pe o baza stiintifica solida. Si ultimul, dar nu cel din urma, numele lui Galton va fi mereu legat de "fondarea" geneticii umane, analiza pedigree-ului si a studiilor pe gemeni", scrie Gillham in volumul sau.

Medalia de aur si anticiclonul Galton nu avea de gand sa ramana locului asa ca, sub auspiciile Societatii Regale de Geografie, si-a planuit si finantat propria expeditia in Africa, expeditie pentru care avea sa fie recompensat cu o medalie de aur, caci era prima explorare europeana a jumatatii nordice a Namibiei, dupa cum scrie acelasi Gillham. Galton a ajuns apoi la meteorologie, fiind interesat de sistemele meteorologice in relatie cu geografia. Astazi, analiza lui Galton este un instrument analitic in domeniul geneticii umane cand vine vorba de localizarea genelor responsabile pentru diverse maladii umane, atat fizice cat si mentale. Urmatoarea scriere a lui Galton a fost volumul "Hereditary Genius", despre care Darwin avea sa ii scrie, laudandu-l, si pe care avea sa il citeze in "The Descent... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro