Cat de xenofob era Eminescu? De ce nu-i suporta pe "grecotei", "bulgaroi", evrei si de ce a scris versurile "Cine-au indragit strainii, manca-i-ar inima cainii"

Cat de xenofob era Eminescu? De ce nu-i suporta pe

"Si apoi in sfatul tarii se adun sa se admire/Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;/Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,/Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!/Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi/Sa ajung-a fi stapana si pe tara si pe noi!/Tot ce-n tarile vecine e smintit si starpitura,/Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura,/Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,/Toti se scursera aicea si formeaza patriotii", se arata in "Scrisoara III". "Acuzatia, cunoscuta, de xenofobie, adusa, uneori, dar repetat, si acum, lui Mihai Eminescu, pe baza, in special, a poeziei Doina si a finalului Scrisorii III, precum si, adesea, a unor citate rupte, ca de obicei, din contextele lor jurnalistice, practica critica aspra obisnuita, a fost contrazisa cu argumente, in general, extratextuale, precum relatia amical-profesionala cu Moses Gaster, important si cunoscut carturar roman de origine evreiasca, ori lauda adusa de marele nostru publicist violonistului Toma Micheru, de asemenea roman evreu, in ei Eminescu vazand oameni de valoare, care isi onoreaza atat tara in care s-au nascut, cat si etnia, precizeza in articolul sau profesorul Zugun.

acum 67 luni (25 Mar 2015)

In secolul al XIX-lea, evul in care a trait poetul Mihai Eminescu, este considerat de istorici, un veac al nationalitatilor, o adevarata "primavara a popoarelor". In cei 100 de ani, mai multe natiuni europene, printre care Italia si Germania s-au nascut din cenusa lumii medievale si a razboaielor napoleoniene. Nationalismul romanesc prindea avant, iar ideea de patrie si natiune se cuibarise bine in sufletul si mintea intelectualilor romani. Mai precis, clasa meseriasilor si a negustorilor romani era firava si nu putea sustine noile prefaceri economice si sociale ale evului natiunilor si nici dorinta domnitorilor de a moderniza galopant Principatele. Cum primisera interdictia de a achizitiona pamant s-au asezat in orasele Moldovei, in primul rand, si au asigurat nevoia unei burghezii cu relatii in tarile europene si experienta comerciala. Cresterea numarului evreilor si plangerile burgheziei romanesti au declansat, dupa 1860, o atitudine antisemita, de sorginte conservatoare in care erau implicati parlamentari, scriitori, jurnalisti si intelectuali romani. Unul dintre cei mai virulenti la adresa evreilor a fost poetul Mihai Eminescu, jurnalist in Iasi si Bucuresti. "Cine-au indragit strainii,/Manca-i-ar inima cainii" Despre xenofobia lui Eminescu au vorbit, de la sine, poeziile scrise de acesta, articolele din ziare dar si referintele criticilor literari. Si nu poti sa nu-i dai dreptate, oricat au incercat si incearca diversi domni, bine intentionati, manati de cele mai pioase sentimente patriotice, sa demonstreze ca nu este asa. Mai mult de atat, se poate spune ca Eminescu era xenofob in genere", precizeaza criticul literar Radu Parpauta, in articolul "Xenofobia lui Eminescu" din revista "Confluente literare", din 15 ianuarie 2012. Este vorba de "Doina" si de "Scrisoarea a III-a". "De la Nistru pan' la Tisa/Tot Romanul plansu-mi-s'a, /Ca nu mai poate strabate/De-atata strainatate./Din Hotin si pan la Mare/Vin Muscalii de-a calare,/De la Mare la Hotin/Mereu calea ne-... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro