>

Sa ii lasam sa haladuiasca fara tel intre gardurile unguresti si cele slovene, incaierandu-se cu armata si cu localnicii, creand haos si multiplicand suferinta? Sa ii imbarcam cu forta in vapoare si sa ii deportam pe o insula pustie? Europa ar putea sa isi recunoasca o datorie de recunostinta fata de gestul facut de poporul german care se confrunta acum cu primele consecinte ale primirii atator oameni cu istorii traumatice de viata.

Bucuria unora pentru ce se intampla zilele acestea la Koln si in alte orase germane este mai mult decat satisfactia confirmarii propriilor asteptari, este o defensa fata de rusinea de a te fi descoperit mic si fricos, atunci cand altul a dovedit curaj si generozitate;

Si nu ar trebui sa fie asa - nu este o rusine sa poti mai putin, sa-ti fie frica, sa dai inapoi in fata confruntarii cu ceva ce simti ca te depaseste.

Cunosc psihoterapeuti care spun "eu nu lucrez cu dependenti de droguri" si este normal sa iti recunosti si sa iti accepti limitele. Poate ca un asemenea terapeut este de parere ca un consumator de droguri nu poate fi tratat, ca este fara speranta - in acest caz, se bucura pentru confirmarea propriilor opinii. Poate ca este de parere ca faptul ca eu lucrez cu asemenea persoane este o dovada de ingamfare din partea mea si problemele cu care ma confrunt in terapia cu pacientul meu dependent sunt o rasplata binemeritata pentru tupeul de a ma fi crezut mai bun decat el. Ce ar trebui sa facem cu ei - sa ii imbarcam cu forta in vapoare si sa ii deportam pe o insula pustie?

Cabinetul de psihoterapie este un loc unde o istorie traumatica de viata se intalneste cu o vointa vindecatoare. Trauma este o reactie la experienta violentei si a mortii, iar terapia traumei poate incepe doar daca exista o vointa dispusa sa se confrunte cu aceste forte intunecate. Unele clinici de psihoterapie ofera chiar forme alternative de relaxare ca si cum psihoterapia ar fi un fel de spa, iar psihoter... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro