De pe vremea Imperiului Otoman, Constanta a mostenit o singura constructie. Beiul, spune arhitectul Radu Cornescu, obisnuia sa vina destul de des la Kustenge si asa se face ca isi ridicase o casa in stil turcesc. Pe atunci, orasul de la malul marii era o regiune a Silistrei, acolo unde isi avea resedinta beiul. Dupa Razboiul de Independenta din anul 1878, cand Dobrogea s-a unit cu Romania, Casa Beiului a fost inchiriata de vilegiaturistii care veneau in concediu la Marea Neagra. In perioada comunista, un fost prim-secretar al Constantei a vrut sa puna in valoare resedinta beiului si sa amenajeze o cofetarie si un bar, insa cel ce I-a urmat nu a avut aceeasi inspiratie si s-a gandit ca mai bine o darama si in locul respectiv sa se ridice blocuri de locuinte. "Cu o macara i s-a luat turnul si a fost asezat alaturi si asta a insemnat sfarsitul constructiei", spune arhitectul. Inotatorii erau legati cu cate o franghie de siguranta, iar barcagiii acordau primul ajutor Cadrilater, istoria ascunsa a unor granite semnate cu sange - pamantul romanesc smuls Dobrogei de Marile Puteri

Insula Serpilor, rana deschisa a Romaniei, de la stapanirea bizantina la cea a "Sublimei Porti". Detalii din culisele faimosului proces de la Haga

Anatole Magrin, primul care a surprins Constanta in imagini. ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro