Text de Loreta Popa

Carmen Stanescu s-a nascut in Bucuresti, la final de secol XIX, cand acestuia i se spunea inca "Micul Paris". A copilarit intr-o casa boiereasca, cu pian, cu mobile aduse de la Viena, inconjurata de o gradina, undeva pe Calea Vacarestilor, pe vremea cand trasurile aveau ultima statie in fata Teatrului National, distrus de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A fi actor inseamna de mii de ori mai mult. Imi amintesc ca la 6 ani m-au dus parintii prima data la teatru, la Teatrul National - o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars in ultima zi a razboiului -, cred ca frumusetea acelui spectacol, dar si a celorlalte pe care le-am vazut mai apoi m-au motivat in alegerea mea. "Odata am plans la sfarsitul vacantei de iarna si am spus ca eu nu mai vreau la scoala, vreau la teatru. Pentru ca mi-ati amintit de acea perioada va spun sincer ca mi-as dori sa vad din nou in jurul meu eleganta, bun-gust, politete, respect fata de ceilalti si decenta", aprecia Carmen Stanescu.

Corina - "Ovidiu" de Vasile Alecsandri, regia Marietta Sadova, 1957 FOTO: TNB

Inainte de a intra la Conservator, in vara dinaintea examenului, a intalnit-o pe Marioara Voiculescu.

A spus ca sunt formidabil de sensibila si de emotiva. Pe vremea aceea exista o perioada de gratie, un an de incercare, si daca nu faceai dovada talentului, nu mai erai primit in anul doi", a marturisit doamna teatrului romanesc.

Campioana la tir

Sportul i-a placut intotdeauna, de altfel a fost campioana.

Alaturi de Damian Crasmaru, pe scena si in viata

Este casatorita cu actorul Damian Crasmaru, pe care l-a cunoscut in 1955, cand i s-a propus sa intre in spectacolul cu piesa ''Doamna nevazuta'' de Calderon de la Barca, in rolul Don Manuel, inlocuind un actor care se imbolnavise.

Al... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro