Care sunt sensurile termenului "Revelion"

Care sunt sensurile termenului

Cuvintul - curent in viata cotidiana urbana de la sfirsitul secolului al XIX-lea - apare in forma cu ortografie mai apropiata de franceza, reveillon, in corespondenta lui Eminescu cu Veronica Micle ("cind vei adormi dupa reveillon, gindeste la mine un moment macar", 31 decembrie 1879) si in cea a lui Caragiale cu Paul Zarifopol ("asta sara n-am avut cu cine face chef de reveillon", 13 ianuarie 1909, pe stil nou). cina nocturna de Craciun - reveillon de Noel -, apoi, de pe la sfirsitul secolului al XIX-lea, si de Anul Nou (Sfintul Silvestru, in calendarul catolic)(Tresor de la langue francaise informatise).

acum 114 luni (26 Dec 2014)

>

Relativ nou (din secolul al XIX-lea) e chiar termenul revelion, imprumut lexical din franceza (reveillon). urmeaza citate din Asachi si din Alecsandri (in vodevilulRamasagul, din 1845, duduca Tinca primeste un bilet de amor: "Stii cit te iubesc din ceasul acela prea fericit in care am jucat cu d-ta la revelion!").

Cuvintul - curent in viata cotidiana urbana de la sfirsitul secolului al XIX-lea - apare in forma cu ortografie mai apropiata de franceza, reveillon, in corespondenta lui Eminescu cu Veronica Micle ("cind vei adormi dupa reveillon, gindeste la mine un moment macar", 31 decembrie 1879) si in cea a lui Caragiale cu Paul Zarifopol ("asta sara n-am avut cu cine face chef de reveillon", 13 ianuarie 1909, pe stil nou). In multe dictionare din secolul al XX-lea a fost inregistrata si forma reveion (mai apropiata de pronuntia franceza a etimonului), inca folosita, mai ales de persoanele mai in virsta. cina nocturna de Craciun - reveillon de Noel -, apoi, de pe la sfirsitul secolului al XIX-lea, si de Anul Nou (Sfintul Silvestru, in calendarul catolic)(Tresor de la langue francaise informatise). In franceza exista si derivatul reveillonner ("a petrece la un revelion"), care a patruns si in romana, dar nu pare sa se fi bucurat de succes (nu este nici atestat in dictionare, nici pastrat in uz;

In vechile noastre dictionare, revelion avea, intr-adevar, mai multe sensuri, preluate de la etimonul francez: in primul rind, pe cel foarte general, de "ospat, masa ce se da la mezul noptii" (in Vocabularul roman-francez al lui I. In Glosarul care cuprinde vorbele din limba romana straine prin originea sau forma lor sau de origine induioasa (1871), celebra anexa a dictionarului academic latinist al lui Laurian si Massim, revelion e cuprins, ca frantuzism, cu definitia "antelucan ospat sau conviviu, facut adeca inainte de luminatul zilei urmatoare". Pe baza surselor mai vechi (in primul rind a dictionarului roman-german al lui Barcianu, de la... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro