>

M-am nascut pe strada Cernisoara (fosta Cantemir) intr-o zona a Bucurestiului care a fost, pana in anii `50, locuita de numerosi evrei (in copilaria mea majoritari erau tiganii). Casa in care m-am nascut fusese ridicata de un negustor evreu in 1930, iar intreg cartierul purta pecetea comunitatii: peste tot vedeai mici pravalii inghesuite, care se intindeau pe intreaga Cale Dudesti.

La o strada departare de locul nasterii mele se deschidea strada Bradului, unde se gasea o mica biserica (fusese bombardata in anii Primului Razboi), iar pe trotuar exista o cruce de piatra, de fapt o "cruce de hotar", un obicei mai vechi de a marca diferite zone dintr-o localitate. Pe atunci nu cunosteam semnificatia denumirii, la Crucea de Piatra, desi existau diferite barfe a caror semnificatie am inteles-o abia mai tarziu. Existau peste 20 de stabilimente in zona in perioada interbelica, cu preturi pentru toate buzunarele: "Cu un pol cumperi o ora de amor".

Imi amintesc cu placere (acum) de prima zi de scoala, cand am plans sa rup camasa de pe mine. Scoala 72, strada Anton Pann, care exista si astazi (casa ca atare, pentru ca asta era de fapt, o casa mai rasarita). Am petrecut ore frumoase si la cinematograful Flacara, fostul Edison si am ramas de atunci un mare cinefil. Pastrez si o amintire mai putin placuta: am fost cu un prieten sa vedem un film cu Bud Spencer (celebrul Piedone). Tin minte si numele filmului (ma rog, asa cum a aparut el in romaneste): Atentie la pana de vultur. Ajuns acasa, am mancat o bataie rupta din rai de la bunica-mea (sunt crescut de bunicii din partea mamei: minunati oameni!). pe vremea aceea mai luai si scatoalce, nu erau copiii sensibili ca in ziua de azi. Cand a fost demolata biserica sfanta Vineri am vazut pentru prima oara, prin ochii mei de copil, o atitudine de sfidare a multimii fata de regim. O tragedie despre care poate am sa povestesc cu alta ocazie (si care continua si in ziua de azi). De acolo m-am mutat in Be... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro