Cannes 2015. Corespondenta Eugenia Voda. Intre aplauze si huiduieli

Cannes 2015. Corespondenta Eugenia Voda. Intre aplauze si huiduieli

Daca ar fi sa fac o "recomandare de weekend" unor amatori de Cannes, in afara de restaurantul Caveau 30 si de hotelul Carlton (glumesc), cea mai importanta ar fi: nu veniti fara o acreditare serioasa! Filmul francez transforma o poveste reala, de acum cateva secole, a unei iubiri incestuoase, dintre un frate si o sora, pedepsiti cu decapitarea, intr-un basm, medieval dar si atemporal, in care suna un telefon si trece un elicopter, un film cu suflu romantic, hranit de energia unei iubiri imposibile, de senzorialitate, de elan, de prospetime. Premiul de interpretare masculina ar putea ramane in Franta, prin Vincent Lindon, dar Premiul de interpretare feminina are mari sanse sa plece in America, la uluitoarea Cate Blanchett, din "Carol", de Todd Haynes - directia ecranizarii clasice, fastuoase vizual, plina de echilibru si de bun gust, regizoral vorbind, totul aparent conventional, dar cu un nonconformism de fond (cu mult inainte ca "legaturile dintre persoane de acelasi sex" sa fi fost legiferate, o femeie, in anii '50, isi asuma cu curaj propria natura).

acum 107 luni (21 May 2015)

Daca ar fi sa fac o "recomandare de weekend" unor amatori de Cannes, in afara de restaurantul Caveau 30 si de hotelul Carlton (glumesc), cea mai importanta ar fi: nu veniti fara o acreditare serioasa! Un bilet sau o invitatie la un film tine de science fiction. Acreditarile au mai multe culori si, in functie de culoare, cozile de la intrare sunt mai mari sau mai mici.

Nu vreau sa se supere nimeni, dar am remarcat si in 2015, ca si in alti ani, in media de la noi, inainte de festival, declansarea unei veritabile isterii triumfaliste, care nu face bine nimanui, si in orice caz nu adevarului, pe marginea faptului ca un scurtmetraj sau altul "vor merge la Cannes, pe covorul rosu". "Short corner" inseamna subsolul Palatului, din afara Selectiei oficiale, unde inscrierea e destul de laxa, de vreme ce exista, anul asta, 1.919 de scurtmetraje inscrise si acceptate, din 98 de tari, acreditind 2.658 de persoane! Diferenta dintre "subsol" si competitia oficiala e uriasa, e cam ca diferenta dintre un premiu Nobel si un titlu de "om al anului" contra cost! In rest, palmaresul e o chestiune de gust, de conjunctura si, uneori, de felurite jocuri. Am si acum, dupa cativa ani, o senzatie de nedreptate ca "Habemus Papam", al lui Nanni Moretti, sau "Holly Motors", al lui Leo Carax, nu au figurat deloc in palmaresurile acelor editii, in timp ce au fost premiate alte filme, pe care le-am uitat demult!

Francezii au o expresie frumoasa, pe care o folosesc atasata unor filme sau carti care le-au cazut cu tronc: "coup de coeur"/ "dragoste la prima vedere". In ceea ce ma priveste, desi stiu ca sansele lor de acces la palmares sunt infime, as aseza pe raftul filmelor care mi-au mers la inima doua titluri: "Povestea povestilor", de Matteo Garrone si "Marguerite si Julien", de Valerie Donzelli. Italianul ecranizeaza, cu un umor nebun, depasit doar de nostalgie, cateva basme clasice, de Giambattista Basile (dar o face in engleza, limba univ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro