Cand devine toxica prietenia cu propriul copil. Greseala pe care o fac adultii, care duce la inversarea rolurilor

Cand devine toxica prietenia cu propriul copil. Greseala pe care o fac adultii, care duce la inversarea rolurilor

Acest lucru, la inceput, nu pare nociv si incurajeaza relatia emotionala, dar, in timp, se produc modificari de rol si se schimba sensul relatiei: relatie de subordonare a parintelui fata de copil. Riscul ca rolul mamei si tatalui in formarea si educarea copilului sa fie afectat de "prietenia" cu fiul/fiica este considerabil daca adultii nu reusesc sa pastreze un echilibru intre prietenia cu copilul sau si responsabilitatea de a fi parintii lui.

acum 64 luni (5 Jan 2016)

"Relatia parinte-copil are la baza o legatura emotionala puternica, in mare parte transmisa biologic, dar si construita in urma interactiunii directe. Datorita lipsei timpului si implicarii intense in viata profesionala, multi parintii incearca sa reechilibreze situatia si considera ca aspectul afectiv al relatiei cu propriul copilul este cel mai important. Acest rol presupune nu doar hranirea adecvata a copilului, schimbarea scutecelor sau asigurarea unui mediu securizat, ci si transmiterea unor coordonate importante legate de dimensiunea sociala a existentei umane: reguli, norme, relatia cu autoritatea, relatia cu ceilalti oameni etc", explica, pentru "Adevarul", psihologul Ionut Ghiugan. "In mod natural, copilul va incerca sa testeze limitele relatiei parinte-copil, dorind sa obtina maximul de automie si independenta. Acest lucru, la inceput, nu pare nociv si incurajeaza relatia emotionala, dar, in timp, se produc modificari de rol si se schimba sensul relatiei: relatie de subordonare a parintelui fata de copil. Copilul nu are dezvoltarea emotionala si cognitiva pentru a integra autonom reperele normative si etice ale relatiei cu mediul social, extern familiei", mai spune renumitul psiholog. Pentru a nu deveni periculoasa viitorului adult, prietenia cu propriul copil trebuie construita cu stabilirea foarte clara a regulilor de functionare a relatiei care, nicidecum, nu poate implica egalitate ca intr-o prietenie obisnuita. Copilul are nevoie in viata de un parinte, de un model in plan emotional si functional, care sa-l pregateasca pentru viata si incercarile acesteia. Parintele trebuie sa acorde sansa copilului sa invete sa-si construiasca singur relatii de prietenie cu cei de varsta sa, altfel va ramane prizonierul unei relatii imature si dependente cu propriul parinte", mai spune Ionut Ghiugan. Riscul ca rolul mamei si tatalui in formarea si educarea copilului sa fie afectat de "prietenia" cu fiul/fiica este considerabil daca adultii nu reusesc sa pastreze un e... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro