Cancerul unui sistem fara suflet. "Daca Dumnezeu este tacere, atunci doctorul poate fi considerat Dumnezeu"

Cancerul unui sistem fara suflet.

Insa de aici pana la imaginea dintr-o camera de asteptare din Spitalul Universitar din Leipzig, unde pacientii stau cu nasul in tabletele primite de la asistente si completeaza chestionare legate de stres e cale lunga. "Putem sa tinem de normalitatea pe care am avut-o inainte bolii, dar sa realizam cat de repede ca nu mai exista acea normalitate pe care trebuie sa o cladim impreuna cu bolnavul de cancer, indiferent de rezultatul traiectoriei oncologice. Cred ca neincrederea a venit din faptul ca lucrurile s-au schimbat intr-un fel in care nu ne-am dorit, nu am crezut ca se vor schimba si intr-un fel de la care nu exista cale de intoarcere, de neconceput pentru noi. Ulterior mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care pot sa-l spun celor aflati in aceasta situatie ca acceptarea schimbarii situatiei psiho-sociale, materiale, familiale, si a tuturor acestor functiuni sociale si stari psihice este esentiala pentru a putea cat de repede sa tineti pasul cu bolnavul fiindca de multe ori bolnavul este in fata noastra si de multe ori cand nu realizezi ca nu exista incredere, nu exista deschidere in comunicare legata de boala, el decide sa ne protejeze chiar si in acea stare de sanatate pe care o are", marturiseste Degi Csaba. Cand ma simt mai bine - dar acum, de luni incoace, cu vremea asta instabila si asa aiurea - tare am picat asa la loc", spune un pacient spitalizat, sex feminin, 45 de ani, din mediul rural " - Cum vi s-a schimbat viata de cand v-ati imbolnavit? Adica sa viu io, ca numai acum, pe data de 18, ca suntem fixate care pe cand sa vina inapoi, intelegeti?", spune un pacient spitalizat, sex feminin, 80 de ani, din mediul rural " - Cum vi s-a schimbat viata de cand v-ati imbolnavit? Aplicatia inteligenta a fost creata de un cercetator de la UBB Un cercetator din Cluj a lansat o aplicatie care masoara stresul, depresia, anxietatea, furia si nevoia de ajutor la bolnavii de cancer.

acum 104 luni (22 Jan 2016)

Dar sute de oameni din Romania au rostit-o cu teama, cu resemnare sau cu frustrarea din spatele acelui nedrept "de ce eu?". Cu o voce blanda si calda, in care se simte o aparenta resemnare in fata sortii, Degi explica de langa un monitor gri cum a inceput poveste unei aplicatii care masoara stresul la bolnavii de cancer.

Date a inceput sa adune din 2001, apoi pana in 2016 cand a lansat-o a vorbit cu sute de oameni, din toata tara, despre cum acest cancer le-a dat viata peste cap, le-a smuls sperantele si viitorul si ii tine in sah in fata mortii.

"Nu ne mandrim in Romania cu numarul mare de supravietuitori. Csaba, cercetator si conferentiar la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a UBB din Cluj. "Problema cea mai importanta e ca nu s-a schimbat nimic in atatia ani"

Rezultatele nu arata schimbari semnificative in cei 10 ani. "Singura schimbare pozitiva este legata de divulgarea diagnosticului oncologic, adica procentul celor care nu afla diagnosticul oncologic este in scadere. Simptomele de depresie clinica, de anxietate nu s-au schimbat in mod semnificativ, iar calitatea vietii e la fel de proasta. E dezamagit ca in nicio universitate din tara nu se preda cum sa comunici cu pacientii de cancer si ca nu exista niciun protocol legat de divulgarea vestilor rele.

"Din discutiile cu ei, nici n-a trecut bine socul diagnosticului si isi fac deja planuri si decizii legate de viata lor personala. De obicei, medicul oncolog sparge gheata si apoi continua psihologul, cateodata si asistentele medicale. Deci, vestile rele pot fi prezentate pacientului intr-un mod cat se poate de prietenos", e convins cercetatorul.

Insa, in Romania, cercetatorii nu se stiu mai nimic despre acel act de comunicare. Lipseste acea veriga psihica care sa ajute bolnavul de cancer ce tocmai a primit diagnosticul, acea veriga care sa dea suflet actului medical, sa-l completeze. Degi Csaba crede ca veriga lipsa, blocajul, s-ar datora inexis... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro