Pentru romanii din perioada interbelica campania electorala insemna valuri de promisiuni, mesaje electorale scurte si ironice, scandaluri in care erau implicati mardeiasi electorali si acuzatii de frauda la fiecare scrutin. Dupa anul 1917, cand Constitutia a fost modificata si s-a introdus votul universal, egal, direct si secret pentru toti cetatenii , barbatii romani au devenit o mare masa de manevra electorala. Daca pana in 1917, in conditiile votului pe colegii existau aproximativ 100.000 de alegatori cu vot direct la nivelul intregi tari, dupa introducerea votului universal numarul alegatorilor a crescut la cateva milioane. In anul 1919, in Romania aveau drept de vot si de a fi alesi toti doar barbatii, cetateni romani in varsta de 21 de ani pentru Adunarea Deputatilor si in varsta de 40 de ani, pentru Senat. Un deputat putea ajunge in Parlamentul Romaniei doar daca avea votul a 30.000 de cetateni, iar pentru atragerea voturilor candidatii faceau campanii electorale intense, care nu erau lipsite de jocuri murdare.

Cum majoritatea alegatorilor proveneau din mediul rural, in secolul trecut, si cei mai multi alegatori erau nestiutori de carte, candidatii si partidele isi alegeau cele mai simple insemne electorale , in asa fel incat sa poata fi retinute cu usurinta si de taranii analfabeti. "Cine-a vota cu Ilie va fi cald p-a lui vecie si-a scapa de saracie" Sloganurile electorale erau scurte si ironice. Adversarii politici se acuzau reciproc ca sunt vinovati de starea proasta a tarii, iar acuzatiile ajungeau la electorat sub forma mesajelor lipite pe ziduri si stalpi. " Vreti lumina si dreptate La orase si la sate daca vreti sa se sfarseasca jafu-n tara romaneasca Si sa umple visteria Cnstea si economia Va ajungeti iute telul De veti vota inelul" (slogan PNT din ziarul "Taranismul" Unele dintre sloganurile din perioada interbelica erau personalizate cu numele candidatului: "Cine-a vota cu Ilie va fi cald p-a lui vecie si-a scapa de saracie". Cele mai multe di... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro